Nu autonomia culturala e problema, ci business-ul etnic
Se pune atunci intrebarea: de ce a platit contribuabilul roman, in 2004, circa un milion de euro pentru Partida Romilor? Privind la detalii, raspunsul este uluitor: statul roman cheltuieste impresionanta suma ca sa asigure intrarea unui reprezentant rom in Parlament si pentru ca aceasta organizatie sa poata impune oamenii ei pe lista consilierilor locali si a unor institutii publice. Cu alte cuvinte, pentru a bloca competitia libera la pozitii de decizie, unde concureaza alti romi, unii cu o neta ascendenta profesionala si etica. In aceste conditii, solidaritatea fireasca a majoritatii, de a asista comunitatile fragile, ajunge sa lucreze impotriva sensului ei. Mecanismul face rau chiar minoritatii presupuse a fi ajutata. Si totusi, transformarea sistemului de protectie a minoritatilor in business-ul etnic a unor organizatii este astazi sustinuta de totalitatea uniunilor culturale. Proiectul de lege privind minoritatile nationale a fost astfel construit incat sa bata in cuie monopolul etnic al grupurilor aflate in parlament. Or, legea este chemata sa promoveze democratia interna a grupurilor minoritare, nu sa o distruga. Utilizarea arbitrara a banului public, ba chiar impotriva intereselor minoritatilor, constituie o forma de coruptie.
Adoptarea unei legi a minoritatilor nationale poate intari sistemul de protectie a minoritatilor. Autonomia culturala reprezinta partea pozitiva a ei, nu problema. Inacceptabila este rusinoasa componenta a proiectului gandita sa impuna monopolul reprezentarii politice si cheltuirea dupa bunul plac a banului public. Adica, business-ul etnic.
Da d-le Andreescu, nu putem decat sa fim de acord cu concluzia editorialului dvs. Ce-i de facut?
Un comentariu:
aromanii tocmai au dat un rapsuns, cine-i va urma?
Trimiteți un comentariu