Reformatorii mintiisauUn dialog despre diagnosticul culturii

Personaje:
Sorin Adam Matei (SAM): profesor in stiintele comunicarii, de origine romana, la o universitate americana, autor al cartii Boierii mintii;
Gabriel Liiceanu (GL): scriitor, profesor de filozofie, editor;
Ovidiu Simonca (OS): Redactor-sef adjunct la Observator cultural


Scena I

OS: Gabriel Liiceanu este un „boier al mintii“, termenul lui Sorin Adam Matei, care si-a subordonat cultura romana si care „face jocurile“ in aceasta cultura. M-ar interesa aceasta chestiune: sinteti un „boier al mintii“?
GL: V-as spune mai intii ca mi se pare excesiv sa puneti alaturi oameni care au ajuns impreuna pentru ca au trait cultura dramatic si patetic de altii care s-au organizat in comandouri culturale.

Cit priveste chestia cu „boierii mintii“. Va marturisesc ca mi-a trebuit ceva timp pina sa ma dumiresc de ce anume era vorba. Auzind formula, am crezut o vreme, cel putin judecind dupa limba romana pe care o stiu, ca era ceva de bine. Se spune despre cineva, admirativ evident, ca „s-a purtat ca un boier“. Cind a murit Alecu Paleologu, ziarele au vorbit de disparitia „ultimului boier“. Asadar un „boier al mintii“ mie imi sugereaza un intelectual de rasa, un tip de mare rafinament spiritual, oarecum „rasaritean si moale“, in genul, sa zicem, al lui Pasadia din Craii lui Mateiu Caragiale.
Dupa o vreme am inteles insa ca nu era deloc de bine. Am luat sa vad despre ce este vorba, sa ma lamuresc de ce o metafora asa de frumoasa era ceva infamant. Ce n-am putut sa inteleg in ruptul capului este cum poate un „grup de prestigiu“ sa domine o economie de piata altfel decit prin valoarea membrilor care alcatuiesc „grupul“.

Pentru ca prestigiul insusi nu putuse fi dobindit decit tot prin valoare, nu? Iar cind in „grup“ este „primit“ un nou membru si este „uns“ de catre vechii „boieri“ ca „boier“, la rindul lui, lucrul acesta nu se petrece oare din respect pentru o noua valoare si din puterea de a admira? De ce, m-am intrebat, trebuie cautate explicatii impure si sofisticate (grupuri, acaparari, monopoluri), pentru ceva care nu punea in joc decit generozitate si satisfactia descoperirii si promovarii unei valori? Si de ce aceasta eterna ura (de sorginte comunista) impotriva elitelor (deschise)?
Pe urma, cind am vazut cine ia teoria asta in brate – una care, cred, intr-o cultura matura ar fi trecut neobservata –, m-am lamurit. Ea le slujea de minune celor care scriau nu pentru ca aveau ceva de spus, ci pentru ca voiau pur si simplu sa se afereze prin spatiul „culturii“ sau sa fie „scriitori“. Si ea ii linistea: le spunea ca nu isi vind cartile nu pentru ca ele erau plicticoase iar autorii lor veleitari, mediocri si neinteresanti, ci pentru ca altii le „ocupasera“ piata si le furasera spatiul vital. Ea pansa ranile celor frustrati, necititi si neiubiti de nimeni.

Dar teoria asta mai facea ceva. Avea in ea un iz proletar de tipul „zdrobiti boierii mintii“. In spatele aerului nevinovat-academic statea la pinda linsajul. Prin consecintele ei ultime, programa ura. Faptul ca oferea o explicatie comoda pentru esecurile tuturor grabitilor ahtiati de putina celebritate si invidiosi pe cei care o dobindisera recent (vezi Patapievici) a facut ca o mica bataie de cimpi, plimbata din gura in gura, sa capete autoritate. Va marturisesc ca m-am saturat sa aud prostii care prind prin repetitie. (Sursa: Observator cultural)


Scena II

SAM: [...] de unde pina unde e Matei, una dintre victimele directe ale securitatii, anchetat si arestat in 1988, comunist? (Sursa: blogul pagini.com)


Scena III

peromaneste: SAM, cred ca poti da o replica cu mai mult merit 'acuzatiilor' d-lui Liiceanu decat sa spui ca ai fost o victima a Securitatii.

Cum peromaneste a spus-o si cu alte ocazii, 'boierii mintii' pare a fi o metafora adecvata pentru comportamentul elitelor culturale din Romania. Ramane in sarcina fiecaruia sa cantareasca meritele argumentelor de pe piata de idei a Romaniei post-89.


Scena IV

SAM: Peromaneste, Acuzatia mi se pare foarte grava si se adreseaza intentiilor, nu argumentelor in sine. Afirmatia trebuia facuta. Cit despre modul in care vad eu chestiunea, divortat de persoana mea, vezi acest articol din Observator cultural.


Scena V

peromaneste: SAM, Din moment ce ai aruncat cu piatra'n boierimea culturala romaneasca, te mai mira natura (contra-)atacului?

Pe de alta parte, argumentul cum ca erai pe nasoale cu 'secu' nu darama argumentul lui Liiceanu ca atacul tau ar fi venit din stanga. Pe de-o parte actiunile 'secu' la timpul acela nu-s cel mai bun indicator al orientarii intelectuale/ideologice ale cuiva, iar pe de alta parte povestea cu Gherea si mai ales grija de felul in care simt cei nu tocmai 'geniali' in Romania pot fi construite ca argumente de stanga.

Problema care o vad cu etichetele astea, schimbate pe piata libera a ideilor, este ca de la un nivel intelectual incolo nu au decat valoare de PR. Problema si mai mare o vad cu clasa intelectuala romaneasca: Inainte de '89 si-au conservat biologia; Dupa '89 si-au conservat ierarhia. Ori, in momentul deschiderii noastre catre afara, acel 'afara' la care inainte numai putini alesi aveau acces, s-a putut constata in multe cazuri adevarata natura a Vrajitorului din Oz. Speranta culturii romane universale este ca abia acum, cand noile elite au acces liber la culturile lumii, se poate forma un intelectual mai aproape de forma completa - si-i poate cineva inchipui pe Eminescu, Cioran, Eliade, Culianu fara accesul direct al acestora la culturile lumii? Nu spun mare lucru de dimensiunea morala a noii generatii, ea fiind oricum supusa la mult mai putine incercari decat cele imediat antemergatoare. Cu tristete, pot spune numai ca n-au fost destui care sa infrunte fostul regim pe fata si asta nu numai in detrimentul moralei noastre ca neam, ci si universalitatii culturii noastre - mai ales contemporane...


Scena VI

Interviul cu SAM din revista Tribuna.

Da click aici ca sa vezi totul!