Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

26.7.08

Care este tina bumerangului Ciorbea?



Un recent interviu cu fostul premier Victor Ciorbea, din Adevarul, adreseaza printre alte altele cateva din tezele noastre deschise. Basescu este un om al sistemului de putere (reformat, in opinia peromaneste). Atat timp cat Romania s-a afla in sfera rusa de influenta, vestul a actionat pentru discontinuitate institutionala in Romania, cu efecte din ce in ce mai clare. Basescu pare a fi exponentul factiunii oportuniste din sistemul de putere romanesc. Problema lui Basescu este lipsa de legimitate fatza de celelalte factiuni. Cum se va "rezolva" situatia? Cum am mai spus, fie se iveste unul care-i convinge mai bine pe vestici, fie celelalte factiuni "inteleg" care-i mersul.


S-a născut la 26 octombrie 1954 la Ponor, judeţul Alba. A urmat Dreptul la Cluj, absolvind şef de promoţie. Înainte de 1989 a fost judecător şi apoi procuror. După 1990 devine lider al Sindicatului C.N.S.L.R. „Frăţia". În 1996 este ales primar al Capitalei. Prim-ministru de la 12 decembrie 1996 la 30 martie 1998. De patru ani profesează avocatura.



Mai există creştin-democraţie pe prima scenă politică românescă?

Nu cred. PNŢCD a fost scos din Parlament şi a intrat într-o criză care, din păcate, s-a acutizat de la un an la altul. O primă cauză a acestei situaţii a fost legată de aspectele interne, de împrejurarea că în partid, în mod deliberat, au fost infiltraţi oameni care aveau drept scop crearea de crize permanente şi, în final, distrugerea lui.

O altă cauză a fost externă partidului şi anume lecţia de demnitate şi de moralitate dată de PNŢ, în noiembrie 1947, când cu armata roşie, cu tancurile sovietice, a reuşit să mobilizeze poporul român şi să câştige alegerile cu aproape 78%. Asta deşi Maniu ştia foarte bine că zarurile au fost aruncate şi că Occidentul ne-a abandonat şi eram sortiţi să rămânem în mâinile armatei roşii. Afrontul acesta adus sovieticilor n-a fost uitat după cum n-a fost uitat nici de comuniştii din
România şi a fost transferat la succesorii lor, la criptocomunişti.

PNŢCD a fost la putere din '97 până în 2001, după care s-a prăbuşit brusc, căzând în cârca sa toată povara celor trei guvernări CDR. A fost complot sau nepricepere politică?


Îmi amintesc că, la puţin timp după Revoluţie, preşedintele Ion Iliescu vorbea despre faptul că sunt depăşite ideologiile create de partide pe bază de doctrine. Domnul Alexandru Bârlădeanu, primul preşedinte al Senatului, era mult mai tranşant.

Spunea că ar fi bine să se creeze un partid cu mai multe „secţii", care să aibă comunişti reformaţi, socialişti, social-democraţi şi creştin-democraţi – aceştia din urmă având ponderi din ce în ce mai mici. Practic, primii să controleze. Până la urmă s-a ajuns la o formulă mai înţeleaptă ca acele secţii să se transforme în partide cu denumiri diferite, dar care erau sateliţi ai partidului de guvernământ. FSN I (al domnului Iliescu) cu FSN II (al domnului Roman), care era în interiorul coaliţiei de guvernare din 1997, au colaborat foarte bine, mai ales pe parcursul anului 2000. Apoi au „accelerat" colaborarea, imediat după anunţul preşedintelui Constantinescu că nu mai candidează. A fost o combinaţie foarte bună între cei din opoziţie, FSN I care urma să vină la putere şi FSN II, care era în interiorul coaliţiei condusă de CDR. Prin această combinaţie care se suprapunea peste tensiunile noastre interne s-a ajuns la marginalizare şi la scoaterea PNŢCD din parlament.

L-aţi avut în guvern pe Traian Băsescu. Aţi intuit atunci în el un viitor şef de stat?

Sincer, nu. Dar ceva ciudat mi s-a părut. La început, mai ales la insistenţele Alianţei Civice şi ale altor formaţiuni din Convenţie, m-am opus nominalizării lui ca ministru. Pentru faptul că de pe atunci se declanşase „procesul flota". Cert este că nu aveau încredere şi nu-l vedeau ca un ministru al unui guvern pus să lupte cu adevărat împotriva corupţiei, după model italian, cu departament anticorupţie, antimafie, cu legislaţie aproape copiată după modelul italian, cu experţi italieni şi ai Uniunii Europene. După insistenţe enorme ale domnului Petre Roman şi ale preşedintelui Emil Constantinescu a fost acceptat. Şi l-am acceptat şi eu. Relaţiile dintre noi pot să spun că au fost normale. Era un coleg de guvern foarte ascultător şi disciplinat. Şi pitoresc, dar în stilul ăsta militar... Ce fel de militar nu ştim, dar poate o să ne spună istoria cărei arme îi aparţine cu adevărat. E cert că avea stilul acesta de subordonare clară faţă de premier, întotdeauna prompt, gata să facă orice. Evident, eu îi ceream lucruri legale.

Când aţi început să vă puneţi întrebări în legătură cu Traian Băsescu?

Am simţit ceva cu ocazia negocierilor pentru prima remaniere guvernamentală. PD îşi dorea încă un minister economic, în afară de cel al Transporturilor. Liberalii vroiau cu orice preţ finanţele. L-am numit pe Daniel Dăianu. PNŢCD a preluat industria şi comerţul. FPS întotdeauna a fost în strânsă colaborare cu preşedinţia. Abia în decembrie '97, după remaniere, am adoptat celebra ordonanţă care a devenit apoi lege, prin care FPS a fost transformat într-o instituţie în interiorul guvernului. Ei bine, am simţit această nemulţumire care era evidentă. Aş fi vrut să mai amân decizia o zi, două şi să găsim o formulă de compromis. S-a zis că o să reglăm lucrurile cu ocazia
altei remanieri. Ulterior a apărut un interviu al domnului Petre Roman în „Newsweek", în care erau lansate atacuri la adresa Convenţiei, la adresa PNŢCD şi a premierului. Acelaşi text, tradus în limba română, a apărut după câteva zile în „Evenimentul Zilei", dat însă de domnul Băsescu [nota peromaneste: luat de nimeni altul decat Claudiu Saftoiu]. Bineînţeles că în ziua respectivă am avut şedinţă de guvern, am aprobat numeroase proiecte propuse de ministrul transporturilor şi în final i-am pus întrebarea firească ce este cu aceste declaraţii. Traian Băsescu şi-a luat hârtiile şi a plecat. Nu a răspuns, a ţipat. Era seara în care treceam prin parlament noii membri ai guvernului. S-a trecut la vot, apoi ne-am retras în cabinetul domnului Ion Diaconescu, preşedintele Camerei Deputaţilor, cu domnul Roman şi cu domnul Băsescu. La un moment dat a sunat telefonul, domnul Diaconescu s-a dus la telefon, domnul Roman a plecat la toaletă. Am rămas cu domnul Băsescu şi l-am întrebat ce are cu mine. Mi-a spus: „Domnule premier, vă admir, vă respect, vă asigur de toată consideraţia mea, dar ăsta-i ordin şi trebuie să-l duc la îndeplinire". Am rămas perplex. Nu am reuşit să aflu niciodată.

Deci nu aţi reuşit să aflaţi de unde venea „ordinul" respectiv...

Putem uşor deduce. Ca să închei ideea evoluţiei aceleia cu FSN I şi FSN II, trebuie spus că noi am luat într-o oarecare măsură modelul rusesc. Preşedintele Elţin şi-a pus oamenii din fosta nomenclatură şi o parte din KGB în poziţii importante. A venit preşedintele Putin şi i-a înlocuit cu oameni din KGB, în principal. Aşa s-a întâmplat şi la FSN I, condus de domnul Iliescu. Au venit mai întâi cei din nomenclatură, asezonaţi cu un număr oarecare de oameni din fosta Securitate, iar de patru ani avem reversul medaliei, adică încercarea de a se spune oameni din
fosta Securitate în poziţii economice cheie, şi nu numai.

Vă gândiţi că Ion Iliescu ar fi dat un astfel de ordin, pentru a vă pune în situaţia de a fi demis?

Este posibil, pentru că eu eram incomod din cauză că spuneam exact ce gândeam. În dezbaterile parlamentare am avut şi două moţiuni, la interval de trei zile, de cenzură, şi zeci de moţiuni simple. Sigur că s-au transformat în momente de show. PSD coborâse la 17-18%, PD la 5% de la 13%, cât avusese în alegerile din '96. Deci era un moment foarte dificil pentru ei. Şi atunci trebuia făcut ceva cu totul deosebit. Să se găsească un ţap ispăşitor, să fie executat, mazilit şi să reînceapă creşterea. Imediat după ce a venit premier domnul Radu Vasile practic domnul Băsescu a devenit numărul doi, dacă nu chiar numărul unu în guvern. A fost desemnat coordonator, negociator cu Fondul Monetar Internaţional, cu Banca Mondială, cu toate organismele internaţionale. Asta a dat aer din plin PD care a urcat imediat în toate sondajele. PNŢCD a început să cadă împreună cu CDR.

Aţi resimţit influenţa reprezentanţilor fostei Securităţi în politica românească cât aţi fost premier?

Eu am fost cel care am cerut încă de la primele şedinţe ale CSAT demisia domnilor Virgil Măgureanu şi Ioan Talpeş din funcţiile de directori ai SRI şi SIE. Le-am spus că lumea aşteaptă o schimbare şi din acest punct de vedere. Chiar erau mesaje în acest sens transmise pe cale diplomatică, veneau ambasadori de la diverse state importante. La întâlnirile cu oameni politici de anvergură ni se punea această întrebare: „Nu puteţi să faceţi această schimbare până la capăt, ce se întâmplă?". Şi m-am remarcat prin aceste cereri permanente, care erau încurajate în culise de preşedintele Constantinescu. În aprilie '97 a fost un fel de apogeu al acestor demersuri ale mele, când la sediul NATO de la Bruxelles am spus, după ce am avut reuniunea cu cei 16 ambasadori: „Ni s-a cerut foarte clar să de-KGB-izăm serviciile noastre dacă vrem să intrăm în NATO". Prin vară m-am trezit cu vizita domnului Măgureanu care m-a lăsat să înţeleg că eu sunt practic în afara jocului. Adică mi s-a lăsat să înţeleg, şi nu vreau să intru în amănunte, că la alegerile prezidenţiale ar fi contribuit într-o anumită măsură ...

Vreţi să spuneţi că „sistemul" a contribuit la victoria preşedintelui Emil Constantinescu din 1996?

Cam aşa ceva. Dumneavoastră aţi spus-o! În acel moment evident că m-am simţit într-o postură foarte neplăcută. După câtva timp s-a întâmplat acelaşi lucru şi cu domnul Talpeş, care mi-a prezentat situaţia cam la fel. Evident că eu nu aveam cum să-mi schimb poziţia. Era o chestiune de principiu. Le-am explicat-o şi dânşilor. Până la urmă s-a soluţionat într-un fel prin numirea domnului Talpeş ca ambasador.

Credeţi că lucrurile s-au mai schimbat?

Spuneam că FSN II se deosebeşte de FSN I doar prin faptul că are un număr mai semificativ de reprezentanţi ai fostei Securităţi. Eu nu sunt omul care să condamn serviciile în ansamblu. Ele au avut şi îşi au rostul lor, vor avea menirea lor cât va exista lumea. Problema este şi de gusturi, pe cine anume aleg să susţină... Aici aş reveni la un aspect esenţial legat de PNŢCD. Odată cu scoaterea ţărăniştilor din parlament, practic, a dispărut o alternativă reală în România. Avem de-a face doar cu această rotaţie de cadre între FSN I şi FSN II, care se succed la interval de patru sau cinci ani - în cazul preşedintelui - şi în esenţă lucrurile rămân aceleaşi. Sigur că fiecare dintre cele două grupări ale FSN are şi mijloacele mediatice adecvate pentru a manipula opinia publică. Însă ceea ce pot să remarc este faptul că opinia publică, chiar dacă pare uşor de manipulat la prima vedere, începe să-şi dea seama. Acest absenteism din ce în ce mai mare la vot este o dovadă. Şi mi-au spus-o oameni obişnuiţi, şoferi de taxi. Din păcate se ajunge la punerea în aceeaşi oală a întregii clase politice.

Credeţi că nu există o alternativă?

Tocmai asta voiam să şi subliniez, cu dispariţia PNŢCD din parlament a dispărut o alternativă reală la FSN I şi FSN II.

Mai activaţi în vreun fel în PNŢCD?

Sunt membru simpatizant. Plătesc cotizaţie, dar în rest nu m-am implicat în niciun fel. Noi am avut o şansă în 2003, în momentul în care, după ce am creat un organism nou de conducere şi am început să umblăm din judeţ în judeţ, urcasem în sondaje la 3, 4 şi chiar 5%. Şi, întâmplător sau nu, în acel moment a apărut Acţiunea Populară. S-a distrus totul pentru că a început şi războiul intern. Au fost poate şi greşeli de ale mele. Poate am exagerat în anumite momente. Cert este că din acea clipă s-a ales praful. Şi la alegerile locale din 2004 am avut doar 2 la sută. Am preferat să mor în tranşee. Ştiam că nu am nicio şansă. Nu am mai apărut public de patru ani, de când m-am retras, decât pentru a atrage atenţia în legătură cu unele devieri.

Cum vi se pare actuala conducere a ţărăniştilor?

Le-am spus-o tuturor: domnul Miluţ nu are nicio legătură cu partidul. Nici el, nici Aurelian Pavelescu. Au înţeles şi ceilalţi, dar acum s-ar putea să fie prea târziu. Este un război, să vedem cum se va termina.

Poate, prin alianţa cu PNL, partidul va reintra în parlament.

S-a încheiat această alianţă, dar nu a fost aplicată decât la Timişoara. Unde liberalii aveau interes, pentru că acolo PNŢCD există şi se manifestă.

Cu uninominalul ar putea avea mai multe şanse...

Poate se vor accepta doi-trei reprezentanţi ai PNŢCD de către liberali, dar e discutabil, după cum în general este discutabilă o alianţă cu PDL. Nu o văd posibilă pentru că au existat prea multe atacuri împotriva lor şi nu cred că se va trece peste aşa ceva. Cu PNL se pune, mai de grabă, problema unei absorbţii. Şi presupun că asta vizează liberalii.

Ar însemna dispariţia partidului.

Da, dispariţia partidului. Sigur că mi-aş dori să nu se întâmple acest lucru, să vină domnul Gheorghe Ciuhandu, dar e greu de crezut că va accepta a doua oară să mai încaseze o înfrângere la alegerile parlamentare după ce a câştigat în mod clar a patra oară Primăria Timişoarei.

Cum vedeţi scena politică în toamna lui 2008? Care va fi viitorul guvern în opinia dvs.?

Cred că va fi o coaliţie anti-PDL, probabil controlată de PSD, în alianţă cu PNL şi alte formaţiuni precum PC.

Cine l-ar putea concura cu şanse pe Traian Băsescu în 2009?

E prea devreme să vorbim despre asta. Vom vedea mai întâi ce se va întâmpla la alegerile parlamentare. Evident că PDL va miza în continuare pe PNG ca aliat posibil în parlament pentru a obţine majoritatea, însă aşa ceva nu cred că se va întâmpla. Deocamdată nu se întrezăreşte un contracandidat pentru Traian Băsescu întrucât jocul ăsta FSN I - FSN II funcţionează bine. Vor exista show-urile de rigoare. Ca să avem gustul acesta al unei vieţi politice efervescente. Vor fi tot soliul de declaraţii, care de care mai teribiliste, însă în opinia mea această conlucrare FSN I - FSN II va continua atât timp cât nu se va crea o alternativă reală la acestea două. Spre deosebire de justiţie, unde sunt ceva mai optimist, în plan politic sunt mult mai pesimist pe termen scurt şi mediu.

Aveţi în vedere să candidaţi pentru parlament?

Nu am fost niciodată parlamentar. Sincer nici nu-mi permit la ora actuală. Nu dispreţuiesc parlamentul, pentru mine instituţia parlamentului este de fapt instituţia de bază, simbol al democraţie, şi asta trebuie să rămână. Este păcat ce se întâmplă acum, că parlamentul este demonizat. Din nefericire toată această imagine a fost întemeiată, foarte mulţi oameni care nu au nicio legătură cu această instituţie, cu parlamentarismul, au ajuns acolo ascunşi pe liste. Acum vor fi aleşi în colegii uninominale. Veţi vedea că se va întâmpla acelaşi lucru ca la consiliile judeţene, unde preşedinţii nu s-au prea schimbat. Baronii locali au rămas pe loc şi la primării, şi la consiliile judeţene. Aşa va fi şi la toamnă cu celebrul vot uninominal. Nu se va schimba mai nimic atât timp cât nu va exista o alternativă politică. Degeaba vorbim de reforma clasei politice, degeaba vorbim de înnoire. Sunt extrem de îndurerat când mă gândesc la noua generaţie de politicieni. Cei mai mulţi sunt progenituri, creaţii ale celor vechi. Şi dacă cei vechi fie au un anumit grad de cultură generală, fie au fost nevoiţi de viaţă să lucreze un număr de ani în diverse instituţii, au o profesie, au mai făcut ceva în afară de jocurile politice, noua generaţie este lipsită şi de un bagaj minim de cunoştinţe generale, lipsită de o educaţie politică absolut minimală, dar cu un tupeu absolut incredibil. Şi asta de ce? Pentru că au în spate susţinere. Au în spate zecile sau sutele de milioane realizate de antecesorii lor.

Asta vă determină să nu mai candidaţi?

Eu am spus în 2004 când m-am retras că nu am nicio calitate pentru a fi un politician de succes în România de astăzi. Nu sunt nici mafiot, nici nomenclaturist, nici securist, nici turnător şi nu sunt nici descendent de-al lor. Şi atunci neavând nici un „atu" nu am ce să caut. Eu am fost o apariţie meteorică pe scena politică.

Credeţi că s-a încheiat cariera dvs. politică?

Aş vrea să mai subliniez ceva. Am fost un premier de sacrificiu. Şi am fost conştient de asta, chiar dacă unii credeau că nu-mi dau seama. Am acceptat şi mi-am îndeplinit sarcinile pentru a salva ţara dintr-o situaţie absolut dezastruoasă. După care structurile FSN I şi FSN II, unii din partidul nostru şi alţii din altă instituţie importantă, au zis: „Cariera băiatului ăsta ajunge! El nu este de-al nostru". Şi într-adevăr nu sunt. Nu cred în posibilitatea revenirii mele în politică pentru că nu cred că acest lucru ar fi posibil decât într-un moment de criză. Aşa cum a fost cel din perioada '96-'97, cât am fost în prim plan. Să sperăm că acest lucru nu se produce. Deşi ce s-a întâmplat în ţările baltice este un avertisment uriaş, aveau şi ei creştere economică foarte mare. Aşa cum avem şi noi acum o creştere de 7-8%. Cel mai mult mă deranjează această lipsă de alternativă politică cu care ne confruntăm. Acesta este lucrul cel mai grav şi cel mai deranjant din punctul meu de vedere. O boală a societăţii româneşti cum nu se mai întâlneşte în niciuna din celelalte ţări membre ale UE. Sigur că sunt şi acolo foşti comunişti. Nimeni nu pretinde ca foştii comunişti să fie executaţi. Nu cred că se mai pune nici problema lustraţiei după atâţia ani, dar faptul că s-a ajuns la acest sistem atât de bine perfecţionat, de rotaţie de cadre, la această formulă FSN I - FSN II, asta nu se întâlneşte nicăieri. În afara soţiei şi a fiicei mele, a părinţilor, care au fost şi sunt un sprijin real pentru mine, am avut un unchi la Hunedoara la care am ţinut enorm. Era o diferenţă de numai 16 ani între noi, ne înţelegeam foarte bine. A murit la 36 de ani. M-a luat la el în clasa a V-a şi am urmat clasele V-VIII la Hunedoara. În timpul studenţiei, m-a susţinut decanul Facultăţii de Drept ca să nu mi se facă nedreptăţi, iar ca judecător la Sectorul 5, am avut un sprijin în preşedintele Tribunalului Bucureşti de atunci, un om deosebit. Niciodată nu am fost pus în postura de a soluţiona un dosar la comandă. Pentru asta îi sunt foarte recunoscător. Am beneficiat de acea deschidere dintre anii '68 şi '78, când nu se mai cereau dosare preliminare pentru admiterea la Facultatea Drept. Am intrat cu medie foarte mare, am făcut armata înainte de facultate şi am trecut milimetric pe lângă batalionul disciplinar. Am fost mutat dintr-un pluton în altul, pus sub supraveghere şi numai datorită unor comandanţi înţelepţi am scăpat să nu fiu trimis în faţa batalionului disciplinar. Am făcut câteva zile de carceră, de bulău, cum se zice. Am fost un nonconformist toată viaţa, inclusiv în perioada de studenţie. Am început să mă mai echilibrez, să devin un tip mai calculat, mai calm, când am ajuns judecător. Am avut probleme peste tot la şcoală - la Hunedoara, la cel mai bun liceu, în Cluj, prin Aiud. Numai cu nota la purtare aveam probleme, în rest am fost numai premiant. În '68, dacă cineva îmi cerea să iau o armă în momentul invaziei Cehoslovaciei şi să intru în rândul forţelor armate să apărăm republica, mergeam cu dragă inimă. Din '69 am început să sesizez că începe cultul personalităţii. Din '71, când au venit „tezele de la Mangalia", lucrurile mi-au fost foarte clare, dar în '74 când l-a îndepărtat pe Maurer totul era evident. Eu nu puteam să-mi ţin gura. Spuneam bancuri despre Ceauşescu, îl înjuram, spuneam „asta-i dictatură curată, ăsta nu mai e comunism". Am avut şi un moment generat de un profesor grec, comunist, refugiat din Grecia, care reuşise timp de vreo doi ani şi jumătate, în liceu, să-mi răsucească puţin minţile. M-a făcut să citesc „Opere complete" din Marx, Engels, chiar şi „Capitalul" l-am citit la vremea aceea.

____________________________________________

Iata acum cateva intrebarile, nou ridicate de acest interviu. Ce l-a convins pe dl. Ciorbea ca au fost (si) capii serviciilor (Magureanu&Talpes) cei care au propulsat CDR-ul la putere? Constantinescu era un Basescu-light? Adica un baiat inca al sistemului care n-a convins nici cat Basescu? Cand a dat-o Basescu "intoarsa", cand a negociat cum IMF-ul si celelalte organisme internationale? De amintit este ca la acel timp, la Washington erau Stolojan si Gioana, ca angajat al IMF-ului, respectiv ambasador al Romaniei. Dl. Ciorbea pare sa fie un om care vede departe; Cum se face ca n-a inteles cum sa lucreze prin mass-media in timpul madatului sau? Daca a inteles-o acum, care este tinta interviului sau?



Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

25.7.08

INTELect si ARTa: Puncte de vedere sau de'a alba neagra la icr?

INTELect si ARTa: Puncte de vedere sau de'a alba neagra la icr?

sibelius
tandemul de export


Antohi & Hoisie lucrau in tandem inca de pe v remea cind se ocupau de revista studenteasca "Dialog", in care publicau ce le dicta Securitatea ca aveau voie sa publice. Primul acoperea informativ variate arii, de la sf, jazz, presa studenteasca, la felurite anturaje iesene, bucurestene, clujene etc. si tabere uteciste (doar fusese membru in CC al UTC). Al doilea avea in plus si functii externe pe relatia Germania, invirtindu-se indeosebi in jurul legionarilor din Freiburg si al altor medii universitare.
Ambii au ambitionat sa acceada la statul de "ambasadori itineranti", dupa modelul maestrilor lor Adrian Marino, Al. Dutu, Al. Zub, Johnny Raducanu (pardon, Frau Mueller !) s.a. "luptatori pentru Transilvania" de genul raposatului Amedeo Lazarescu. Ei bine, au reusit ! Si acum, dupa ce s-au facut atitea eforturi intru perfectionarea si legendarea lor (ca specialisti-in-nu-stiu-ce), ati vrea sa fie retrasi ?! Tocmai acum, cind la cirma SIE sta amicul lor iesit din acelasi mediu universecuritar iesean, Razvan Ungureanu, lansat in cariera politica drept victima a serviciilor noastre secrete o data cu Patapievici cel haituit de "capitanul Soare" ?!
Tania Radu (care, sub vechiul regim, mucegaise la "Flacara" paunesciana, probabil in virtutea provenientei ei dintr-o familie de vechi ilegalisti), in raspunsul ei de deunazi la protestul Hertei Mueller si al lui Richard Wagner (danke schoen !), sustinea ca nu s-a putut trece peste inalta competenta a celor doi in chestiunea transferurilor (sic !) romano-germane. Care competenta ?! Antohi, autobombardat istoric dintr-un absolvent de filologie si devenit peste noapte (si) germanist ?! Cel putin lui Patapievici, fizician cu pretentii la un doctorat in filozofie, i-au trebuit aproape trei saptamini ca sa devina (si) dantolog ! Ce-i drept insa, Antohi s-a priceput dintotdeauna foarte bine sa mimeze orice mediu ; inca din studentie era reputat fiindca nu se putea rosti in prezenta lui nici un nume si nici un titlu de carte fara ca el sa nu dea din cap in semn de adinca familiarizare cu subiectul respectiv - drept care era tinta predilecta a farselor lui Dan Alexe (rog sa fie intrebat, scrie la "Romania libera"), acesta inventind diverse referinte si obtinind aceeasi reactie...
Cel putin Hoisie chiar vorbeste nemteste (cu un fermecator accent moldav) si are multiple intrebuintari : de pilda, la 16 decembrie 1989, alcatuia lista cu ofiterii de serviciu pe Universitate, iar la 23 decembrie 1989 - lista celulei FSN pe aceeasi Universitate. Da, tot el. Iar daca, prin absurd, miine ar veni la putere un Hitler, fara indoiala ca Hoisie ar face lista cu deportari.
In privinta "operelor" celor doi, ele nu trec niciodata de nivelul unor reformulari mai mult sau mai putin alambicate ; desfid pe oricine mi-ar arata fie si cea mai palida idee originala iesita de sub condeiul lor aruncator de ceturi !
Patapievici, la rindul lui, pretinde a nu avea nici un mijloc legal de a respinge un proiect venit de la fosti turnatori, iar pentru el chestiunea morala pare a nu se pune. Cind pierdea vremea la CNSAS, ai fi zis ca era gata-gata sa manince turnatori pe piine, chit ca nu si-a rezolvat nici macar diferendul cu "capitanul Soare" ! Unde e, amice Patate, devolarea lui Balota, cu iminenta careia te laudai ? Ei, mai ramine sa-i prezinte si Plesita vreun proiect bun, eventual tot in domeniul transferurilor (catre Carlos), si-l va stipendia si pe acesta !
Nu mai vorbesc de tonul raspunsurilor sale de "sef" : de sus, arogant, iritat, punind mai presus de orice "neutralitatea" institutiei ! Este de altminteri stupefiant cum intelectualii nostri, de indata ce prind un post in ierarhie, uita de opiniile critice pe care le profesasera si pe data se identifica cu institutia si, finalmente, cu Statul ! Aferim ! Sintem doar in paradigma Coriolan Draganescu...
Sa nu uitam insa ca, in privinta exportarii lui Antohi, Patapievici a facut aluzie si la unele presiuni venite din partea germana in acest sens. Probabil ca, dupa ce au facut o curatenie drastica la ei acasa, mai ales in zona universitara, nemtii resimt acum nevoia sa importe niscaiva unelte ale vechiului regim. Nu putem prin urmare decit sa fim mindri ca acoperim unele necesitati ale pietei intelectuale germane...
N.B. Daca insa tandemul nostru nu este folosit si astazi de mai vechii sau mai noii lui stapini, atunci cum sa intelegem dorinta lui nesabuita de a se caza cit mai sus, la ambasade, in conducerea unor universitati straine etc., cind se stia foarte bine ce dosare stateau asupra lui ? Pina unde poate merge oare dorinta de parvenire, orgoliul sfruntat, dispretul fata de toata lumea ? Si care e miza, in fond ? Daca e vorba cu adevarat de doi intelectuali de exceptie, de ce nu ne comunica ei ceva cu adevarat exceptional, care sa merite sa li se treaca cu vederea, cit de cit, tarele morale ? Ce-i impiedica sa se exprime ?

24.7.08

ce ne trebuie?



Recent, un editorialist al cotidianului Ziua lansa teza cum ca viitoarele alegeri ar fi sansa noastra in masura in care am decide, ca electorat roman, sa inlocuim pe cei corupti cu tineri.

Iata si discutia ce a urmat:

neamtu tiganu
schimbarea de generatie.


Vorba nemteasca: "Maturile noi curata mai bine, da maturile vechi cunosc si colturile".

La un concern german a fost o schimbare brusca de generatie, in posturi extrem de importante au fost promovati un nr. de tineri sub 40 de ani. Baieti scoliti la cele mai mari universitati din lume, cu o carisma de actor de Holywood, am avut ocazia sa-i ascult pe unii, erau fascinanti, bubuiau de inteligenta, era un show sa-i vezi. Mi-am zis uite d-le o decizie corecta, uite d-le viitoru e in miini bune.

Au trecut doi-trei ani. Rezultatele economice ale concernului mergeau in jos. S-au lansat programe peste programe, care de care mai mobilizatoare, totu mergea in jos. Nu-mi puteam explica de ce. Chiar de ce?

Doamnelor si Domnilor,
Un post de raspundere, de conducere necesita o anumita maturitate, e ca la vin numai un vin vechi isi dezvolta aromele.

Concluzie, nu va faceti iluzii si sperante in coborirea din cer a unei generatii noi si capabile de politicieni, cu exceptia domnisoarei Elena Basescu nu cred ca-i posibil.

M_D_L
Problema nu consta in persoanele care sunt la conducere, ci in structura societatii


Dupa "revolutie" s-a dat startul la privatizare, adica la impartirea in clase sociale, in bogati si saraci.
Directorii de intreprinderi, politicienii, securistii, bisnitarii invatati sa castige bani din invarteli ilegale, etc, s-au pus pe treaba si au inceput sa-si ia fiecare o felie din tort, adica din bunurile comune create in perioada comunista, terenuri si case, tot ce avea valoare si se putea fura. Americanii si vest-europenii erau interesati sa se distruga in primul rand industria, pentru ca fara industrie Romania putea fi ingenunchiata mai usor. De asta i-au sustinut pe unii la putere (finantare si propaganda), dar le-au impus sa dezmembreze industria. Era extrem de important ca mijoacele de productie sa nu ajunga pe mana intreprinzatorilor particulari, pentru ca sa nu reinceapa productia de bunuri materiale, de data asta cu proprietari "cuantificati" (bine definiti, nu ca la stat unde toti eram stapani, dar nu aveam nimic), care tin si cu dintii de averea lor.
De exemplu la o intreprindere din Craiova, unde se fabrica aparatura electronica pentru CFR, au fost reangajati pentru cateva luni cativa fosti salariati (din cei care ciripeau la "secu" si care stiau sa-si tina gura), care au fosti pusi sa distruga aparatele de laborator (spargeau cu ciocanul osciloscoapele, generatoare de semnal, surse de alimentare, multimetre, etc), desi le-ar fi putut da la facultati, la licee sau chiar ar fi putut sa le vanda la licitatie firmelor particulare. Am auzit ca aveau si doua depozite pline cu componente electronice din import, care probabil au fost distruse. A fost ordin sa rada tot si sa ne lase cu fundul gol.
De asta ii dau americanii inainte cu anticoruptia, ca sa nu puna botul smecherii de la noi la marile proprietati de stat, mai ales la cele productive. Si legislatia data dupa '90 a fost defavorabila inceperii de afaceri in domeniul productiei. Aproape toti privatizatii s-au ocupat cu bisnita legalizata (comertul) si de asta a decazut si invatamantul superior. Daca nu este productie, nu este nevoie nici de ingineri bine pregatiti si i-au lasat pe profesori sa-si bata joc si sa-i treaca pa studenti cu plicul cu bani si pe cadouri.

Daca ii inlocuiesc de la conducere pe cei care au acumulat capital, cu altii mai tineri si dornici sa se imbogateasca la randul lor intr-un timp cat mai scurt, nu se rezolva nimic. Cel mult le vor crea probleme celor deja imbogatiti si le vor intarzia anumite proiecte (pentru ca asa vor americanii), dar in acelasi timp vor infiinta o mafie paralela, care va urmari aceleasi obiective ca si cea existenta acum (bani si putere).
Stabilizarea societatii implica consolidarea capitalului intern (prin orice mijloace) si crearea de intreprinderi care sa genereze locuri de munca mai bine platite.
Numai o clasa bogata, care sa detina mari intreprinderi industriale, mari ferme agricole, etc, ar putea apara interesele Romaniei (indirect, aparandu-si interesele proprii). Daca sunt adusi la putere unii cu burta goala, usor de corupt de catre puterile straine, tranzitia se va prelungi un timp nedefinit si nu avem nimic de casigat.


peromaneste
M_D_L, sunt absolut de acord, insa nu mi-e clar cum generezi structura...


Sa inteleg ca astepti ca structura sa creasa organic odata cu ridicarea interesului/constiintei actualei elite romanesti?

Ma tem ca ideea de mai sus e necesara, dar nu suficienta. Mai trebuie ca cel putin unii din elite sa plateasca (penal si/sau cu pozitia politica) pentru a genera acel sistem. In felul asta se transmite pana "jos" ideea de lege, care mai departe asigura functionarea sistemului.

Daca accepti ceea ce am spus, intrebarea devine: Pe cine crezi mai potrivit sa-i inlocuiasca pe cei "plecati", pe unul tanar sau pe unul batran?

neamtu tiganu a dat un raspuns foarte bun la o astfel de intrebare, insa ma intreb cat de mult se poate aplica exemplul sau la situatia noastra.


M_D_L
Re: Dl. peromaneste


Am vrut sa spun ca lucrurile se vor aseza numai dupa ce se va consolida capitalul autohton si vor aparea firme romanesti care sa dezvolte si productia de bunuri industriale. Nu ma refer numai la industria usoara, permisa in colonii, ci si la industria grea si cea bazata pe tehnologie inalta.
Deocamdata capitalul se dezvolta prin misculatii, invarteli cu statul, tradare, coruptie, pe langa banala specula legalizata (comertul practicat cu insistenta de evrei), care se pare ca este foarte profitabila.
Americanii vor sa incetineasca acest proces, pentru ca este usor de dedus ca intarirea controlului romanesc asupra economiei, echivaleaza cu scaderea puterii americanilor la noi in tara. Au casunat cu anticoruptia pe coruptii nostri, ca sa-i sperie si sa-i puna cu botul pe labe. Eventualii "administratori la mosie", mai tineri, pe care vor sa-i puna americanii ca sa rupa legaturile dintre mafiotii cei batrani si sa-i lase fara protectie "de sus", nu ar actiona in interesul "clasei muncitoare", pentru ca nu asta ar fi mandatul lor. Probabil ca s-ar forma o mafie a lor, care s-ar bate cap in cap cu "independentii nationalisti". Asa trebuie sa privim lupta anticoruptie si toata gargara care se face pe tema asta.

peromaneste
Multumesc pentru detalii.


Iata insa ca se naste un set nou de intrebari: Ce interes au avut americanii/vestul sa-i scoata din rahat pe cehi, unguri, polonezi, sloveni etc.?

De asemenea, cumva raspunsul dvs. pare sa indice ca rezolvarea ar veni mai degraba de la "falitzii" nostri odata ajunshi?

Cu riscul de a lua-o pe balarii, adaug: Da, raportului european i se poate imputa lipsa acuzelor la adresa actualilor, insa ce l-a impiedicat pe Nastease s-o faca la timpul lui? Nastase a furat si pentru el si pentru alti lideri vestici, insa n-a dat nici un exemplu in care a aplicat LEGEA.

Hai sa mai spunem si asta, banii acumulati de elita romaneasca sunt gainareli. Retehnologizarea si recapitalizarea de care vorbiti se pot intampla numai cu CAPITAL. Printre altee, CAPITALUL are prostul obicei de a cere respectarea legii de jos in sus...

Pentru a schimba putin planele de analiza, uitati-va la cum se intampla cu capitalul in Rusia si China. Rusii au bani din petrol si cred ca nu mai e nevoie de nimic din afara. Chinezii sunt mult mai precauti si joaca tot timpul "una pe fata una pe dos".


Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

16.7.08

Cum ramane(m) cu noi?



Unul dintre putinii jurnalisti romani care nu numai ca inteleg situatia, dar o pun si pe bune in scris pentru publicul romanesc, este Victor Roncea. Acesta a publicat recent in ziarul Ziua o scurta analiza a unui raport despre situatia serviciilor secrete est-europene dupa 1989, pregatit de un profesionist american si publicat pe site-ul CIA.

Iata articolul d-lui Roncea, urmat de cateva observatii peromaneste, cu care cititorii nostri sunt deja familiari.

Studiu despre fosta Securitate, de la Magureanu la NATO

Lupa CIA pe SRI

Un studiu plasat de Agentia Centrala de
Informatii a Sta­telor Unite pe site-ul sau oficial, www.cia.gov, naste
controverse la Bucuresti. Realizat de cunoscutul istoric si specialist in
pro­ble­me de securitate Larry Watts (foto), studiul intitulat
"Re­formele de Intelligence din democratiile in devenire ale Europei",
disponibil pe www.ziua.ro, trateaza pe larg situatia unuia dintre
succe­sorii Departamentului Secu­ritatii Statului (DSS), Servi­ciul
Roman de Informatii (SRI).

Explicand specificitatea Romaniei fata de
celelalte tari comuniste din Europa de Est, Larry Watts lauda in analiza sa
activitatea dusa de serviciul secret roman de dinainte de 1989 impotriva
temutelor servicii sovietice, amintind de aportul Unitatii speciale anti-KGB si
anti-Stasi 0110 a DSS. Analiza sa vine tocmai intr-un moment cand SRI a
desfiintat ultimul refugiu al ofiterilor de informatii orientati spre spatiul
rasaritean, unitatea pentru apararea integritatii teritoriale, in ciuda faptului
ca serviciul britanic MI-5 tocmai a reinfiintat aceasta unitate speciala, pe
fondul intetirii agresiunilor informative din spatiul ex-sovietic.

Larry
Watts este un fin cunos­cator al realitatilor romanesti, autor al unor
lucrari impresionante despre istoria Romaniei si fost sfatuitor al lui Ioan
Talpes, pe vremea cand acesta ocupa functia de consilier pentru securitate
nationala al presedintelui Romaniei. El a devenit cunoscut pentru serviciile
secrete romanesti inca din tineretea sa, pe la inceputul anilor '80, cand a
venit in Romania cu o bursa Fullbright. Din studiul publicat de CIA aflam
lucruri mai putin cunoscute publicului larg, legate inclusiv de actiunile
informative care au precedat lovitura de stat din 1989. Watts subliniaza faptul
ca, spre deosebire de alte state comuniste, in Roma­nia influenta KGB si GRU
se manifesta mai ales asupra grupu­rilor de intelectuali si disidenti decat
asupra serviciilor de securitate. Multi dintre intelectuali au devenit "aliati
naturali" ai Moscovei, fiind disponibili pentru recrutare, spune Watts. "In
special un agent rus, cunoscut drept Volodea, era activ printre jurnalisti si
intelectuali la mijlocul si sfarsitul anilor '80", informeaza studiul aflat pe
site-ul CIA. "Judecand dupa marimea sectiei culturale a ambasadei lor,
eforturile sovieticilor pentru a influenta intelectualii disidenti s-au marit
considerabil in ultimii ani ai regimului Ceausescu", afirma Watts, amintind si
ca Unitatea anti-KGB a DSS a fost distrusa automat in 1989, fiind reinfiintata
abia in 1994.

Cu referire la Serviciul de In­for­matii Externe,
Watts aminteste ca primul director al SIE, Mihai Caraman, numit de
prim-ministrul Petre Roman, era identificat ca agent al KGB si a fost inlaturat
doar in 1992. Procesul de lustratie si curatire a sistemului de securitate a
fost foarte mult incetinit si de faptul ca grupurile societatii civile implicate
nu s-au supus la randul lor verificarii publice. Concluzia studiului este ca
trebuie dezvoltata o viziune aparte asupra reformelor serviciilor de securitate
din spatiul post-comunist, tinand cont de toate aceste realitati.

Magureanu contra Watts

Cazul primului director al SRI, Virgil
Magureanu, este tratat intr-un mod special. Daca in cadrul studiului se afirma
doar ca acesta a fost un ofiter de Securitate care si-a ascuns trecutul pentru a
ocupa acest post, intr-o nota de subsol se revine cu detalii. Din pacate, este
posibil ca documentaristul lui Watts sa fi facut cateva mici greseli. Astfel, in
nota 32 se afirma despre Magureanu ca "imediat dupa numirea sa, in aprilie 1990,
el s-a intalnit in secret cu seful KGB Evgheni Primakov fara a informa
autoritatile politice din Romania". Acestea ar fi fost puse la curent asupra
legaturilor lui Magureanu cu rusii chiar de catre servicii occidentale, insa
numai in 2003. In aceeasi nota se apreciaza totusi contributia SRI la demascarea
unora dintre cele mai nocive si adanc conspirate cartite KGB din istoria CIA,
cazurile Harold James Nicholson si Aldrich Hazen Ames, operatiune care a
apropiat enorm Bucurestiul si Washingtonul. Nicholson a fost seful statiei CIA
la Bucuresti intre 1990 si 1992, iar Ames, recrutat de KGB la Bucuresti, era
unul dintre agentii CIA monitorizati adeseori in Romania.

Chestionat de
ZIUA asupra intalnirii sale secrete cu Primakov raportate de Watts ca avand loc,
1990, Magureanu a raspuns scurt: "Bors!". Fostul sef al SRI a evidentiat ca in
1990 nu Primakov era sef al KGB, ci Vladimir Kryucikov, iar prima intalnire cu
fostul general KGB ar fi avut loc in 1994, la vizita oficiala a acestuia la
Bucuresti. Orientalistul KGB, cunoscut de DSS dupa numele de cod "Maxim" a ajuns
sef al SVR, serviciul de informatii externe rus, abia in 1991. Magureanu
considera ca istoricul american nu ar avea cum sa fie prost informat si pune
acuzele lui Watts pe seama rela­tii­lor lui cu Talpes. El mai afirma ca
i-a dezvaluit jurnalistului Emil Hurezeanu, inca din '90, amanunte despre
relatiile sale cu Securita­tea. Conform surselor ZIUA, Magureanu nu a intrat
usor in gratiile americane, motiv pentru care la prima sa vizita oficiala in
SUA, in 1993, a fost tinut intr-un parc din Washington sa se joace cu
veveritele.

Victor RONCEA

peromaneste
Hmm, ce fel de oameni suntem si noi?

I-am ajutat pe americani sa-i deconspire pe (cel putin) 2 din cei mai mari agenti dubli ai rusilor de care stim in America. De ce am facut-o? Bani, oportunism sau principiu? Cand ne-au rasplatit americanii? Abia dupa ce i-am "lucrat" pe iugoslavi si mai ales 11 septembrie.

Se confirma inca odata teza loviturii de stat pro-ruse din decembrie 1989. Interesant cum esaloanele puterii imediat post decembriste erau impanate cu rusi. Dl. Watts face referire desigur la servicii, insa treaba era aranjata in felul asta de la Roman-Iliescu pana la servicii si intelectuali. In felul asta s-a avut "grija" si de Snegur, aspiratiile unioniste de pe ambele maluri ale Prutului, care s-au trecut precum podurile de flori. Daca Iliescu nu avea nevoie de toate nenorocirile, incepand cu lovitura de stat si terminand cu alegerile din 1996, pentru a-l da jos pe Ceausescu si ramane la putere, am fi avut si noi o sansa istorica. Dar asta insemna deja ca Iliescu era alt om, un om care ar fi luat puterea pana la mijlocul anilor '80.

Deci, cum ramane(m) cu noi?




Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

14.7.08

Revenire la PD-L; betoanele aduc caldura




Moto
La oras, vreme buna. La tara, seceta.
(Valeriu Butulescu)


Verbul a dogori pare sa fi devenit un soi de termen de referinta pedelist pentru verile timpurilor noastre, cele care stau sub semnul focului noului primar si al soarelui, caci miezul zilelor transforma orice beton, asfalt parcare Dali si piatra în sursa inepuizabila de caldura arzatoare.

Lumea asa cum o cunoastem se încinge, se înfierbânta, emana radiatii fierbinti, care ard, pârjolesc totul în calea lor. Aleia mici incadrata la Luxten i se inoculeaza participarea la europarlamentarele viitoare, ca e pe lista de paertid, nu e pe uninominal si prinde si ea un loc gras. La un alt nivel al semanticii cuvântului a dogori, totalitatea senzatiilor provocate de canicula îsi gaseste un profund corespondent pe plan interior al lui Boc, motiv pentru care termenul poate stabili sinonimie cu "a fi aprins, încins, înfierbântat de o emotie, de boala". Febra si arsita se aduna cuminti în zona simptomatologiei combustiei interioare, pentru a sugera vapaia unui altfel de foc.

Nu am niciun soi de cunostinte de medicina sau de primarie, dar dincolo de explicatiile fiziologice (despre care nici nu am dubii ca exista), ma minuneaza misterul din pricina caruia frica ne îngheata sângele în vene, iar asteptarea omului iubit de votanti aduce în noi fierbinteala flacarii. M-am întrebat de multe ori cum si unde s-au hotarât corespondentele ciudate între planul exterior pedelist al senzitivului si cel interior al simtamântului. Vocabularul nostru este extrem de sensibil la asemanari, nascând asocieri paradoxale si apropiind prin denumire segmente diverse ale fiintei noastre complexe. Sigur, jocul acesta al suprapunerii celor doua dimensiuni ale existentei nu este în niciun fel vreo nascocire a imaginatiei, dar literatura, chiar si liichelista, a inventat un întreg univers aproape ludic prin dimensiunea lui creatoare, ce are la baza asocieri inedite, însa pertinente, pentru ca oricare dintre noi are posibilitatea de a le verifica prin propria experienta. Meritul lor incontestabil este însa incredibila capacitate de a spori intensitatea celor transmise, de a nuanta mesajul, de a amplifica trairea, de a transmite ceva despre o lume de dincolo de cuvinte si de evidente. Caci oricine citeste Labis elimina, fara îndoiala, orice fel de sugestie meteorologica, si admite presimtirea dezastrului si a remuscarii: "Seceta a ucis orice boare de vânt./Soarele s-a topit si a curs pe pamânt./A ramas cerul fierbinte si gol./Ciuturile scot din fântâna namol./Peste paduri tot mai des focuri, focuri./Danseaza salbatice, satanice jocuri."

Si Boc latra pe la microfoane! Caldura mare, domnule Boc!

kronikarul Nituc


Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

lucid despre noua tactica a slugilor lui SOV...




.....care este cea indicata de Silberstein & Finkelstein, angajati ai firmei "Greenberg, Carville & Shrum": inducerea lehamitei in masa alegatorilor CONSTIENTZI - nu se poate face nimic, totzi sunt la fel, etc - ca sa nu se prezinte la vot. In acest fel, vor decide soarta tzarii pomanagiii, borfashii, rrrrromii si semianalfabetzii - 53% dintre tinerii sub 18 ani NU POT SA REDEA CONTZINUTUL UNUI TEXT CITIT PENTRU CA NU-L INTZELEG! - adica bazinul electoral pedeseristo-petroliberal.

Basescu, oricate CSAT-uri ar convoca, nu poate nici macar schimba un magistrat dintr-un tribunal la altul (ai auzit de INAMOVIBILITATEA votata cu entuziasm la cererea batranului bolshevic ilici inca din anii 90, ca sa nu se mai atinga nimeni de "cadrele de nadejde" de dinainte de 89? Ninosu, Predescu, Stanoaica, Barbuleasca...). La guvern macar a reusit sa-l dea afara pe gunoiul fenechist si sa-i dea peste bot shorichii, si acum se vede ca Predoiu e un om la locul lui si face treaba. Ce sa faci la cesemeul dinozaurilor comunisti coruptzi care se apara intre ei precum borfashii din aceeasi banda? Cat de cat a numit catziva procurori tineri care vor sa lupte cu hotzia, dar ce te faci cand masa judecatorilor este putreda?

Solutzia e simpla: modificarea constitutziei si regim prezidentzial in paralel cu un sistem de anulare a inamovbilitatzii pentru "erori" profesionale - voite sau nu - clare.

Despre firma "Greenberg, Carville & Shrum":


Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

12.7.08

Geometrii neeuclidiene
cu Nituc








Moto
E caracteristic faptul ca multe din ideile filosofiei si stiintei moderne au fost regasite în scrierile anticilor; acolo nu erau decât ornamente, la noi ele sunt pietre fundamentale.
(Grigore Moisil)


Geometria, asa cum se învata, este stiinta ideii burgeze pedelisto-liberale de spatiu". Nu mai tin minte daca aceasta definitie foarte noua a unei stiinte foarte vechi a gândit-o serios un marxist pesedist de extrema puritate ori e numai inventia unui adversar caricaturist conservator. Oricum ar fi, ea ni se pare placuta si instructiva, pentru ca rezuma pitoresc si exact înversunarea cu care socialistii luptatori au cultivat ideea de clasa. Sa nu ne oprim însa la formula aceasta care pare glumeata. De dragul dreptatii numai, trebuie spus îndata ca, în clasa burgeza pedelisto-liberalo-ghedesiata, s-au aratat sa fie mai multe geometrii deosebite, ca s-au iscat, între burgezii din DA, contestatii de la aceste geometrii, ca prin urmare burgezii au mai multe si diverse idei de spatiu. Fiindca si Gauss, si Lobacevski, si Riemann, ori Boc, ori Orban, ori Moliceanu, ori marinarul au fost hotarât burgezi, ca si conservatorul Euclid; si n-am aflat sa se fi dovedit ca geometriile neeuclidiene ar fi luat nastere în alte clase sociale, ca produse necesare si specifice ale acestor clase si din lupta lor cu burgezia. Ramâne dar asigurata burgezilor calitatea de a-si închipui spatiul în mai multe feluri. Deloc nu vreau sa hotarasc daca aceasta varietate în gândirea acelei clase este un merit sau o infamie. E sigur însa ca, dupa tactica luptei de clase, se poate sustine, cu egala violenta, si una si alta.
"Lucratorul care manânca slanina saucârnati si primeste zece lei noi pe zi stie foarte bine ca patronul lui e un hot si slana si cârnatul de la Cora hranitoare si placute. Dar sofistul burghez, cheme-se el Pierson, Hume, Plesu, Liicheanu, Dinescu sau Kant, zice ca nu-i asa: parerea aceea a lucratorului este personala si subiectiva, si el ar putea gândi cu acelasi drept ca patronul îi vrea binele si cârnatul e curea tocata, fiindca omul nu poate cunoaste lucrul în sine". Astfel denunta, cu subtilitate, Paul Lafargue (o fi ceva cu cimentul fost romanesc?) cum burghezia conspira, sub masca filosofica, împotriva proletarului. Rusul Lenin da mai de-a dreptul: filosofilor, nu stiu daca si lui Liicheanu, el le zice curat dusmani. De Mach, fizicianul si renovatorul impresionismului filosofic al lui Hume, nu si de Patapievici, spune ca a vândut stiinta cum a vândut Iuda pe Mântuitorul, filosofia lui Mach este pentru stiinta ce a fost sarutul lui Iuda pentru Hristos. Pe Chvolson, profesorul de fizica din Petrograd, nu pe Avramescu, îl face las din banda neagra (ciornoiesotnik), fiindca a facut lui Haeckel si nu lui Tismaneanu niste obiectii de detaliu privitoare la teoria cunostintei, pardon, cunoasterii. Haeckel, profesorul de biologie care a dezlegat, în sfârsit, toate Enigmele Universului, in niciun caz Dinescu, pare sa se fi bucurat de aprobarea deplina si fierbinte a fruntasilor revolutiei ruse.
Am avut cinstea sa fiu prezentat lui Plehanov, pe când era înca Mare-Maistru al marxismului rusesc. Am avut si durerea sa-l supar tare fiindca nu credeam în Haeckel. Plehanov era numai credinta, din cap pâna în picioare, asa ca pentru alte calitati si atitudini mintale nu mai era loc într-însul. si mi se pare ca multi din "inteligenta" ruseasca erau asa. Pe Kant nu putea sa-l sufere: filosofia lui este subiectiva (!), zicea Plehanov, si prin urmare reactionara.
Vorba celebra si aparent paradoxala, ca "intelectul dicteaza naturii legile lui" îl exaspera pe marxistul rus ca o injurie personala. "Daca-i asa, poftim de învie un mort cu intelectul d-tale!", si Plehanov râdea crispat, plin de multumire acra si febrila...
În cercetare mai de aproape ia un alt "inteligent" revolutionar rus, Chuliatikov, filosofia apuseana. Filosofia nu-i lucru nevinovat, zice foarte iscusit Chuliatikov. Ea este o arma care se faureste contra fostei clasei muncitoare iliesciene. Idei, concepte, reprezentari, simturi, lucru în sine, fenomene, subiecte, obiecte, atribute, energii, succesuri, toate acestea simbolizeaza clasele sociale si raporturile dintre ele. Sunt semne conventionale, inventate de conspiratia burgheza.
(P. Z., "Marxism amuzant" revazut)


Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

2.7.08

creste dobanda la leu in timp ce-i scade valoarea fata de euro
sau simptomul romanesc al caderii libere

Pentru cititorul consecvent peromaneste nu-i o noutate parerea noastra despre economia romaneasca post-integrare. Noutate pare a fi doar pentru cei responsabili de politica economica si fiscala, guvernul si echipa lui Isarescu, respectiv. Cei dintai sunt prea-ocupati cu politici populiste ce sa le asigure cat mai multe voturi la generale. In cazul guvernului Tariceanu, pretul populismului economic este inflatia. Echipa de la Banca Nationala a esuat atat in politica fiscala cat si in activitatea sa normativa si de control. Pretul inadecvarii activitatii BNR este supraincalzirea economica, insotita la limita de specula. In viata de zi cu zi, avem de-a face cu prea multe imprumuturi de la banci straine, care merg mai ales pe consum de import si real-estate.
Semnele macro-economice nationale si internationale ar fi indicat alte abordari, cel putin incepand cu august 2007. Institutional vorbind, guvernul ca pompier politic nu poate face intotdeauna ceea ce trebuie pe motiv ca trebuie sa stinga nu stiu ce foc electoral cu inflamabile pre-electorale. BNR a esuat lamentabil si fara scuze neexercitandu-si prerogativele si independenta.
Pe termen scurt, cel mai probabil vom asista la tot felul de cadouri electorale pe fondul unui val de scumpiri, cel din urma pentru a stavili inflatia. Caderea cursului de schimb al leului poate favoriza producatorii interni ce exporta in UE. Problema exportatorilor, ca si a celor care produc ceva in Romania, va fi cresterea costurilor la materii prime si forta de munca. Aici guvernul poate sa continue/intensifice politica de primire a fortei de munca din strainatate. Analiza a ceea ce va urma se complica pentru ca sistemul va fi descris de mult mai multe variabile. Mai mult, un numar de variabile este in afara controlului romanesc, ele depinzand de mersul economiilor lumii. Echilibristica necesara pentru supravietuirea economiei noastre depinde si de obtinerea unui nivel de autonomie economica, adica sa produci ceva care se cumpara indiferent de starea economiilor lumii. In momentul in care, de exemplu, bancile si sistemele de pensii private sunt straine si nu sunt normate sa respecte interesul national, mai mult de jumate din batalie este pierduta.
La nivelul cetateanului, un singur sfat: Vinde orice si stai pe euro!
Una peste alta, noi vom plati cu inflatie si scaderea activitatii economice. Guvernul poate fi schimbat, in teorie cel putin. Cine-i va da biletul de plecare lui Isarescu?


Da click aici ca sa vezi totul!

VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste
Google
 

Postări populare