Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

25.1.12

şi-au pierdut speranţa




"Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii, dar avem în suflet şapte vieţi"
"Am venit să susţin spiritul identităţii naţionale. E ceva ce se simte, în principiu. Sunt aici ca să fiu un model şi pentru ceilalţi, care încă nu s-au urnit din loc. E vorba de însufleţirea neamului românesc, exact la asta mă gândeam înainte să veniţi. Cred că e undeva în­gro­pată, dar nu cred că lipseşte", a precizat Roxana Maria, una dintre protestatarele din faţa Teatrului Naţional. Are 27 de ani şi lu­crează ca inspector la asistenţă socială, dar şi ca terapeut. Ne­mul­ţumirea ei provine de la faptul că românii nu mai au nevoie de manipulare, frustări şi lipsuri. "Şi cred că aşa am ajuns să nu mai credem în noi. Eu sper la o reînviere a noastră, ca naţiune. Despre violenţele care s-au întâmplat, dacă eşti puţin atent şi întelegi ce se întâmplă, nu prea ai ce să păţeşti, în sensul că m-am dat la o parte atunci când am văzut că urmează să se intervină, că ocupăm strada, iar mitingul nu era autorizat, adică ne supunem totuşi la nişte manevre." 

Maria Roxana, 27 de ani 



"Îmi cer scuze, dar refuz mitocănia, aroganţa, nonvaloarea, minciuna şi corupţia"
Dan Stănculescu este economist de profesie. A ieşit în stradă în fiecare seară de când au început protestele deoarece consideră că politicienii nu conduc România pe drumul cel bun. "Poate că eu n-am dreptate şi poate că greşesc, dar poate că ceilalţi pot să-mi spună unde greşesc şi ce nu e bine. Nu e bine că suntem foarte dezbinaţi, că nu avem o societate civilă, care ar trebui să fie barometrul, să ţină echilibrul între unii şi alţii şi din păcate această putere nu o avem. Sunt foarte multe de făcut, dar faptul că nu există acel spirit civic, după părerea mea, o să ne tragă în jos. Şi nu ştiu cine poate să construiască această societate civilă, dar poate că fiecare dintre noi putem să facem lucrul ăsta. Şi nu pentru mine personal, pentru naţiunea asta. Atitudinea celor care ne conduc astăzi şi ne-au condus şi altă dată n-a fost cea corectă. În principiu sunt dezamăgit de toată clasa politică. Asta nu înseamnă că toţi sunt la fel, asta nu înseamnă că printre ei nu sunt şi cei care ar merita să conducă naţiunea asta." 

Dan Stănculescu, economist 



"Îmi doresc o Românie liberă. Vreau o ţară ca afară"
"Îmi doresc o Românie liberă. Suntem de aproape două săp­tă­mâni aici, eu am venit aici în fie­ca­re seară. Îmi doresc atât de mult să vină toţi românii. Eu vreau să plece Băsescu. Nu am nimic cu el personal. Nu l-am votat că mi s-a părut un om foarte rău. Eu aş vrea democraţie, cum spune o melodie: «vreau o ţară ca afară». E mai rău şi decât pe timpul lui Ceauşescu. Am 30 de ani, nu-mi permit să fac o familie, nu-mi permit să mă că­să­toresc. Nu pot să spun că şi co­pilul va creşte o dată cu mine. Mă uit la viitor, e negru... Soluţia e să plec afară. Îmi doresc unitate, să fim mai liberi şi să ne iubim mai mult... Eu îi iubesc pe toţi românii care au venit aici. Am plâns într-o zi când am văzut că şi pe ploaie şi pe ninsoare au venit oamenii. Am ajuns la concluzia că jandarmilor, nu ştiu, le şterg creierul, sunt instigaţi, sunt învăţaţi să facă asta. Eu credeam că o să iasă şi ei... au şi ei părinţi, copii, familie. Eu nu ştiu da­că o să prind ceva mai bine – că cine o sa vină la guvernare, o să fie 5-10 ani, tot greu – dar va fi mai bine pentru copiii noştri." 

Denisa Zănăgeanu, 30 de ani  



Huligan, golan, vierme, derbedeu şi ciumpalac
"Am fost în ’89 huligan. În 1990, în Piaţa Universităţii, am fost golan. În 2012, vierme, derbedeu, ciumpalac şi toate caricaturile posibile. Dar Traian Băsescu uită o singură chestie. El se dă în ba­lansoare cu noi. Dar noi am trăit aici, suntem mult mai spirituali decât dânsul. El a fost pe mare şi a lipsit o parte din viaţa lui din România. Şi-i mai spun altceva: dacă 322 de cetăţeni vor vota împotriva lui la 19.000 de secţii de votare câte sunt în România, rezultă că şase milioane de români nu-l mai vor. Cu patru milioane din străinătate, 10 milioane. Şi cu încă alte câteva milioane care nu l-au vrut şi-au votat cu Opoziţia, sunt aproape 20 de milioane. Domnule Băsescu, ăştia sunt romanii care nu te mai vor", spune un alt manifestant, fost revoluţionar.

"Închipuiţi-vă cum ar fi fost România cu Raţiu prim-ministru şi monarhie"
"Sunt participant la Revo­luţia din ’89 încă din 21 decembrie. N-am vrut nimic pentru mine, n-am certificat de revoluţionar, şi-am venit aici pentru aceleaşi motive pentru care am ieşit în ’89. Gu­vernul Boc, preşedintele, dictatura, dictatura care se înscăunează din ce în ce mai tare în România, tăierile de salarii, tăierile de pensii, faptul că ei se îmbogăţesc iar poporul sărăceşte. Personal n-o duc aşa de rău şi-i mulţumesc lui Dumnezeu, dar trebuie să fiu aici, aşa cum am fost la Revoluţie. Simt nevoia să fiu aici. Aş dori să încercăm să instaurăm monarhia, ca ultima formă în această ţară. Este ultima soluţie pe care n-am încercat-o şi încă din ’90 sper că va fi una bună. Nu vă pot da garanţii, dar vom fi din nou în stradă dacă n-o să fie una bună. Dar închipuiţi-vă cum ar fi fost România cu Raţiu prim-ministru şi monarhie". Se simte atât vierme, cât şi ciumpalac. 

Teodor Daniel Tulpaz, 50 de ani, informatician 



Trecem printr-o perioadă pe care nu a avut-o România în ultima sută de ani
"Trebuie să ajungem la un numitor comun, să dăm la o parte acest Guvern nenorocit. Criza prin care trecem. Condiţiile de viaţă mizere. Toate treptele sociale, începând de la tineret până la cel mai bătrân, suferă. Suntem o naţiune bolnavă, atâta timp cât nu avem să­nă­ta­te, nu avem educaţie şi nu avem protecţie socială. Nu se mai poate în condiţiile astea. Acesta nu este rezultatul Revoluţiei sau al aşa-zisei Revoluţii din 1989. La ora actuală trecem printr-o perioadă pe care nu a avut-o România în ultima sută de ani. Nici între cele două războaie. Nici la cutremur. După o viaţă de 40 de ani de muncă, eu împreună cu soţia am 12 milioane venit şi am şi un băiat la facultate, la master. Nu se mai poate în situaţia asta. Decât să trăim aşa la infinit trebuie să facem ceva. Mă gândesc că băiatul mai are un an, e la master. Îmi e frică că o să rămână pe stradă. Eminescu a spus «zbrobiţi orânduiala cea cruntă şi nedreaptă ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi». O să fac cu aceasta o pancartă şi de mâine o să vin aici cu ea." 

Gregan Laurenţiu, 65 de ani, pensionar 





"Părinţii mei şi-au pierdut speranţa"
"De ce-am ieşit? Că nu mai suportăm. Am terminat facultatea, actoria. Stăm şi nu facem nimic. Te duci la teatru să te angajezi, ni se spune că «avem locuri dar n-avem voie». Asta e o măgărie. Mă mai nemulţumeşte faptul că n-avem bani. Bine, sunt bani, au venit foarte mulţi de la structurile europene, dar au fost daţi pe ei ştiu ce. Normal, au şi ei case, maşini şi noi stăm şi ne chinuim cu greutăţile zilei. Problemele n-or să fie rezolvate mult timp de-acum încolo, dar poate se va schimba ceva măcar. Până nu se duce toată clasă politică, să se schimbe cu oameni tineri, care abia au terminat facultăţile şi eu cred că se pot ridica la nivelul cerut. În viaţa de zi cu zi fac petreceri pentru copii. E singurul mod în care pot să îmi câştig şi eu traiul. Părinţii mei sunt puţin speriaţi de faptul că vin în Piaţă, să nu păţesc ceva, ei şi-au pierdut speranţa că se mai poate schimba ceva. Am venit din primele zile şi, când pot, vin." 

Ni­culae Ciprian, de 22 de ani 



Aş fi în stare să le fur tot şi să dau poporului
"Domnul preşedinte ar trebui să aibă grijă de fetiţa lui de la Bruxel­les care nu ştie să vorbească. Cei care au averi, venituri de orice fel mai mari decât cele decente să le justifice de unde sunt. În cazul în care nu le pot justifica vor fi confiscate şi redate Trezoreriei Naţionale, aduse în bugetul Guvernului. Eu sunt cetăţean româno-american. Am şi paşaport american, aşa că în cazul în care mi se întâmplă ceva să pot să demonstrez. România este prea mult tânjită, lumea vrea să vină să fure de aici. «Divida et impera», asta e principiul! O ţară mai puţin pregătită este o ţară de la care poţi lua ceva fară să plăteşti. Tinerii nu au posibilităţi să trăiască aici, nu îşi pot face familii, nu-şi pot face viitor, nu au locuri de muncă datorită faptului că cineva, acum 20 de ani şi de 20 de ani încoace, ne-a măcinat industria, ne-a măcinat agricultura. Am 23 de ani de lucru în Centrala 23 August şi sunt revolatată la maximum. Nu am furat nimic niciodată, dar acum cred că o să le fur tot ce prind la Guvern. Aş fi în stare să fur şi să dau poporului. Nu se mai poate, ne batem joc de ce avem mai frumos în lumea asta şi ce ne-a dat Dumnezeu. Tineretul ăsta minunat. Îmi vine să plâng." 

Niculina Daniela Lupu, 57 de ani, pensionar 



"Prefer să mă confrunt cu un criminal, de la ăla ştiu la ce să mă aştept"
"Demiterea lui Baconschi a fost o strategie ca să mai taie din furia poporului. Ce vedeţi aici, în piaţă, sunt oameni foarte, foarte necăjiţi, fiecare are problema lui. Prefer să mă confrunt cu un criminal, pe ăla ştiu cum să-l iau. Ăştia sunt atât de proşti, au dus ţara de râpă. Pe Baconschi l-au sacrificat ca să-l aducă pe traseistul ăla de Diaconescu. Nouă ne trebuie oameni cu cap, care să gândească câte ceva, să facă pentru ţară", a spus Popescu Valeriu, 82 de ani. E pensionar, inginer minier, şi-a făcut de toate’n viaţă. A facut şi puşcărie pe timpul lui Ceauşescu, pentru că "a fluierat în biserică". 




"Băsescu... Asta e un golan, un derbedeu"
"Nu îmi mai convine acest regim. Sunt hoţi, mincinoşi, nu am cuvinte. Într-o frază găseşti 50 de minciuni. În fiecare zi ne mint. Sunt aroganţi. Ne-am săturat în 65 de ani de preşedinţi. Electricieni, cizmari, marinari. Ce au făcut aceşti preşedinţi şi ce a făcut Monarhia. Începând de la Carol I, am stat 500 de ani sub dominaţia turcilor şi a trebuit să vină un prinţ străin să ne căpătăm in­de­pen­denţa. Să vă dau un exemplu. În domeniul sănătăţii s-au redus spitalele, s-au micşorat numărul medicilor şi ei spun că nu sunt bani. Şi au luat şi banii pensiona­rilor. În primul rând, Băsescu e partinic. Tot timpul e cu PDL-ul. Vă dau un exemplu cum au furat la vot. La alegerile europarlamentare au venit 482 de persoane de la o firmă şi au votat. La un moment dat, am pus-o pe o doamnă observator să stea lângă perete şi să vadă pe ce colţ pun ştampila. Ei puneau pe Elena Băsescu. Şi adevărul ăsta a fost. De la noi s-au dus la gradiniţa 243, pe urmă la Elena Văcărescu, în Sectorul 4. Am lucrat la întrepriderea Vulcan până în 2000 şi apoi în învăţământ, profesor de tehnologie. 

Raportaru Mihai, 62 de ani, Bucureşti 



Guvernanţilor noştri le-aş spune să se gândească că sunt muritori
Irina Orăşteanu tocmai a ieşit de la teatru, unde a văzut piesa "Si­nucigaşul" cu Dan Puric, pe care o recomandă tuturor. Apoi, s-a alăturat grupului de protestatari. "Viaţa merită trăită, dar nu să te calce nimeni în picioare. Şi trebuie să avem nişte conducători care să aibă grijă de fiecare om în parte. Guvernanţilor noştri le-aş spune să se gândească că sunt muritori. «Memento Mori» ar trebui să-l aibă scris fiecare dintre ei pe birou. Pentru că, dacă în fiecare clipă îţi aminteşti că eşti muritor, probabil nu mai eşti atât de avar, nu mai eşti atât de egoist." Femeia spune că dacă guvernaţii şi oamenii în general se vor gândi la acest mesaj, lumea va fi mai bună pentru că nimeni nu moşteneşte nimic. "Degeaba au furat atât, degeaba sunt atât de bogaţi, că tot într-un pat dorm. Tot o gură au, tot de o cameră au nevoie, nu de palate. Noi, românii, suntem un popor de oameni buni, indulgenţi, noi am fost cei sacrificaţi şi nu suntem nici viermi şi nici ciumpalaci." 
Irina Orăştean,  66 de ani 



"Am ieşit aici pentru că Băsescu îşi bate joc de valorile naţionale!"
"Nu accept cum mă numesc ei. Nici vierme, nici ciumpalac. Sunt român monarhist. Nu am ieşit aici din motive sociale, deşi nici eu nu o duc bine... Am ieşit aici pentru că Băsescu îşi bate joc de valorile naţionale. Asta mă doare în primul rând. Asta e tot ce vă pot spune. Asta m-a durut pe mine cel mai mult... Băsescu îşi bate joc de va­lorile naţionale. Iar Regele Mihai este un simbol naţional la care eu ţin foarte mult. Monarhia poate fi o soluţie. De exemplu, un pre­şe­dinte tot timpul va fi motivat politic, un preşedinte tot timpul va fi într-un partid politic. Însă, Regele este dincolo de politică. Regele nu va fi niciodată implicat politic şi din cauza asta ar fi o soluţie. Dar oricum, Parlamentul continuă, alegerile continuă, partidele vor fi în continuare. Deci, nu sunt vreun anarhist, vreau monarhie contituţională, nu altceva." 

Adrian Cârlea, 34 de ani, traducător de limbă engleză 




Nu vreau să mă mai simt furată
Anca Maftei, o tânără psiholog în vârstă de 27 de ani, protestează paşnic de câteva zile în Piaţa Universităţii. Pentru început şi-a convins să vină doar câţiva amici. Dar speră ca într-un final să strângă cât mai mulţi prieteni care să o urmeze. Ea vrea o schimbare reală în România, pentru a nu se mai simţi furată în fiecare sector al vieţii sale. O altă nemulţumire a tinerei o reprezintă lipsa măsurilor concrete pentru a îmbunătăţi situaţia românilor. E mâhnită de tot ceea ce se întâmplă pe scena politică românească. "Sunt mândră de ceea ce se întâmplă în Piaţa Universităţii. E un semnal de alarmă pentru că se încalcă toate drepturile elementare ale omului." După câteva clipe s-a pierdut, ală­tu­rându-se tine­rilor care cereau în cor demisia actualei puteri. 
Anca Maftei, psiholog 




"M-au adus aici ura şi nemulţumirea"
Helga Nemeş a ieşit în stradă împreună cu fiica şi soţul său. Este consultant în domeniul forţei de muncă, dar tot timpul s-a gândit să plece împreună cu familia pe alte meleaguri, pentru un trai decent. "Ne ţin aici părinţii mai mult. Mă supără în pri­mul rând sărăcia, pe care o văd la părinţii mei, faptul că toată lu­­mea are greutăţi. Niciodată ţara nu a mers atât de prost, niciodată. Să trăiţi bine!, asta a fost culmea sarcasmului. Omul ăs­ta (n.r. – Traian Băsescu) nu are ce căuta acolo. În primul rând că este un bădăran, limbajul lui este de cu totul altă factură de­cât cel a unui preşedinte." În schimb îşi doreşte un preşedinte care să fie un om educat, care să vorbească pentru toată lumea. "Cel mai apropiat de acest model ar fi Crin Antonescu. Mi-aş dori un om care să nu fie hoţ, în jurul lui să nu adune alţi corupţi. Asta îmi doresc!, pentru că românul prin structura lui este un om care îndură mult şi este un umil." 

Helga Nemeş, 38 de ani, consultant 




"Lupt pentru ţară, neam şi dreptate"
Bătrânul Filip Weber are 72 de ani. De când a văzut mulţimea în stradă şi sătul de problemele cu care se confruntă, a decis să se alăture grupurilor de manifestanţi. Poartă o căciulă neagră, cu ochelari mari şi o barbă lungă care iese în evidenţă. În mână are o fotografie imprimată pe un carton, cu familia regală a Românie. "Măcar Regele a spus că e pregătit să conducă ţara, dacă poporul îl vrea." Nu îi place să vorbească mult, însă e nemulţumit de atitudinea şi dispreţul pe care îl afişează reprezentanţii actualei puteri. E un om simplu, creştin cu frică de Dumnezeu, iubitor de ţară şi de neam. "Nu fac parte din nici un partid, nu mă interesează niciunul. Lupt pentru ţară, neam şi dreptate. Oamenii să vină cu credinţă. Din cauza crizei economice, am ajuns aşa de rău. Mă nemulţumeşte faptul că poporul ăsta a ajuns să o ducă aşa de rău", povesteşte bătrânul Weber. 
Filip Weber, pensionar 



Studenţii care încălzesc sufletele
Trei tineri studenţi din Ploieşti vin în fiecare seară în Piaţa Universităţii cu două oale pline cu ceai şi pahare pentru manifestanţi. "Ideea a fost a noastră. Suntem trei colegi studenţi, şi din bursa pe care o avem aducem un ceai să încălzim lumea. Suntem alături de oameni pe reţelele de socializare. Cât putem o să fim aici. Aducem ceai în piaţă de trei zile. Cât ne costa e irelevant. Aducem 60-70 de litri de ceai la o tură. Ieri am fost de două ori, şi la prânz, s-a băut foarte repede, în 10 minute nu mai era nimic. Ceaiul îl facem cu scorţişoară, cuişoare, lămâie şi fructe de pădure. Ăsta-i ceaiul", a declarat Victor Andreescu (27 ani), student la Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti. Ceilalţi doi prieteni sunt Cătălin Curelea şi Paul Florin. Curelea este student la SNSPA, iar Florin la Petrol şi Gaze. "Ca toată lumea, am resimţit criza din plin. Nemulţumirea noastră principală este că România nu ne poate oferi un serviciu, să nu mai fim nevoiţi să stăm departe de familie, prieteni", a precizat Curelea. 



"Absolvenţii de Actorie mor de foame"
"Am ieşit din cauza traiului prost. Pentru că am terminat o fa­cultate şi nu reuşesc să ma angajez în domeniu, nu în altă parte. Am terminat actoria. Am lucrat pe colaborare, sezonier, la Teatrul Creangă şi atât. În rest, lucrez şi-n altă parte, dar mi-ar plăcea mult mai mult să lucrez în domeniul meu, să fac teatru. Nu am cum să fac asta acum. E prea multă corupţie şi sunt prea multe pile. În momentul ăsta se folosesc în filme studente de pe la ASE, oameni de pe stradă, de ce? Pentru că sunt pilele cuiva. Iar absolvenţii la actorie mor de foame. Am început să lucrez de acum 3 ani în organizări de evenimente pentru copii, petreceri, piese de teatru, dar la nivel foarte mic, adică jucat în grădiniţe. Vin în Piaţă de când a început totul. Mi-a fost frică, însă am vorbit cu domnii jandarmi, iar mie mi-au oferit siguranţă". 
Marina Secaşiu, 22 de ani.





"Tâmpită formată în şcoala românească"
"Sunt în Piaţa Universităţii de când a început protestul, mai exact de sâmbăta trecută. Ce m-a determinat să ies? Am fost la toate mitingurile împotriva acestei guvernări, la toate asumările, pe toate legile. Nu putem spune «codul muncii afectează doar o categorie socială», le afectează pe toate. Lucrez în învăţământ, îmi reprezint colegii, iar aici sunt în calitate de cetăţean. Re­ven­dicarea mea este retragerea tuturor legilor pe care Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlamentul României. De ase­menea, aş vrea să ştiu şi eu dacă acei parlamentari care au votat la asumări au avut mandat clar din partea oamenilor să voteze aşa ceva. Legile asumate de Parlament să se întoarcă înapoi, să se dezbată public, aşa cum e corect, cu toţi partene­rii sociali şi cu toată societatea civilă. Nu trăim bine, aşa cum a spus domnul preşedinte, dar îl aşteptăm în Piaţă, aşa cum a promis". 
Ramona Mangu, 35 de ani, profesor la Şcoala nr.2 Jilava



Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste

Niciun comentariu:

Google
 

Postări populare