Doru Coarna
Cand vad lista privatizarilor parca m-as plimba prin cimitir…
S-au dus toate, prost sau bine dar s-au dus, nostalgia este ridicola. Nicio intreprindere fosta socialista nu ar fi rezistat in economia libera fara contractele de desfacere incheiate de guvern, fara materiile prime importate de guvern si fara protectia zonei asigurata de fosta URSS. Ah, si fara politica protectionista asigurata tot de catre guvern.
In plus, economia Romaniei era supradimensionata si inutila in proportie de 70%. Va amintiti acele institute de cercetari care frecau menta? Va amintiti acele fabrici care produceau anapoda aceleasi lucruri de zeci de ani, pe stoc? Cat s-a modificat autoturismul Dacia in 30 de ani? Va amintiti acei directori acoperiti de la seco ce populau toate aceste unitati?
Problema reala e ca nu s-a incercat reorientarea, redimensionarea si reorganizarea lor ci s-a ales spalarea pe maini prin privatizare oricum si oricui (ma rog, celor ce au dat dreptul politicienilor, nu chiar oricui). Normal ca fiind cu lovele, unul ca Basescu poate fi gasit in proximitate, ca si acum. Are si el o pasiune dupa Nutzi, lovelele, si una inaintea ei, puterea.
La ora actuala, nimeni si nimic nu mai poate reconstrui economia Romaniei la nivelul din ’89, desi cifrele manipulate convenabil si intelese gresit spun ca suntem pe crestere. Clasa politica are scopul de a deveni latifundiari, nicidecum sa construiasca unitati productive. Ei stiu ca viitorul apartine papicii bune si se orienteaza corespunzator.
Deci nu trebuie sa revenim la privatizari ca sa-l injuram pe Basescu, omul tine la tavaleala si oricum, nu-l intereseaza parerea celor ce nu cumpara, nu vand sau nu presteaza pe baza de comision.
Mai degraba ar trebui cautat si montat lantul de la bicicleta USL, dar merge si ca trotineta, asa lideri, asa jucarii. Asa clasa, asa tara.
Cumparati pamant agricol, fratilor: cand se vor termina si aurul, si cuprul, si gazele de sist si toate celelalte din care oricum nu beneficiati in vreun fel, din ce se va trai in Romania? Din presa si politica? Pai astea absorb, nu produc bani, si-i vor absorbi de la voi!
Ah, daca USL ar fi venit cu lideri puternici si seriosi, cu oameni de substanta nu de conjunctura basista, atunci poate ar fi existat o ultima sansa de evolutie catre o normalitate, fie ea si romaneasca. Dar asa…
M.Voicu
Doru Coarna scrie: ”Nicio intreprindere fosta socialista nu ar fi rezistat in economia libera fara contractele de desfacere incheiate de guvern, fara materiile prime importate de guvern si fara protectia zonei asigurata de fosta URSS. Ah, si fara politica protectionista asigurata tot de catre guvern. In plus, economia Romaniei era supradimensionata si inutila in proportie de 70%.”
La aşa un analist profund, nefondatã aşa analizã ! Adicã, vreţi sã ziceţi cã nu ne mai trebuie nice locomotive si nice trenuri de metrou [@Marian Nicolae aprilie 2, 2012 la 4:21 pm: “aprobarea desfiinţãrii diviziei Vehicule Feroviare si Urbane” de la Electoputere S.A., dupã o istorie de decenii.]. Domnule Coarnã, dacã-mi spuneţi c-o sã fie cumpãrate din strãinãtate, nu vã accept dacã nu daţi un rãspuns isteţ la întrebarea: Dacã nu le mai putem produce la standard corespunzãtor, poarte cã nu meritãm sã le mai avem deloc. Ãia care apar la reclamele TV pentru Gold… spun cã au pierdut locurile de muncã tãt acolo – deci n-au putut sã şi le ţie lor.
Dece se vrea realizarea de investiţii de cãtre Guvern; dece sã mai ia taxe Guvernul pentru d’astea, cã are mai puţine mijloace sã le facã mai bune, şi n-are nici raison ideologic, cã investiţiile în economie le face numai statul socialist – şi ãla nu mai e!
peromaneste
Excelent schimbul de idei despre economia romaneasca post-89. Numai ca se iveste intrebarea: In conditiile in care firmele romanesti asambleaza componente relativ standard, cum rezolvi deficitul comercial (mai mic ce-i drept)?
Ideea asamblarii componentelor facute de altii a cam luat pe sus industria mondiala in ultimii 10-15 ani. De la producatorii de electronice pana la autovehicule samd. In conditiile astea, problema este una de a-ti defini si proteja un avantaj pe piatza.
In privinta tramvaielor/vagoanelor/locomotivelor, decizia de a asambla vs. importa este una in care se considera volumul intern, si se compara costul total pe viatza produsului in fiecare alternativa. Piete externe vin numai dupa ce asamblezi aceste lucruri pentru ceva timp…
Cârcotaşu
@ Doru Coarnă,
E păcat de Dumnezeu:
Romania nu are o economie care sa permita functionarea unei fabrici intregi plus a subcontractantelor pe orizontala, ca sa produca niste rame de metrou pt singurul oras din tara care are cateva linii amarate!
Ba a avut tot ce-i trebuia, iar cele “câteva linii amărâte” spun oricărui amator că reţeaua e în dezvoltare, deci promite. Nu ştiu câte ţări în lume au mai mult de un oraş cu câteva linii amărâte de metrou.
s-a abandonat productia de tramvaie si vin singure, aproape pe gratis, de afara.
Or veni, că toţi vor să vândă, da’ chestia aia cu “gratis” cam sună a naivitate dezamăgitoare.
fabricam noi calculatoare competitive cu IBM sau restul? Avioane cu Boeing? Electronice cu Siemens si restul?
Încet, încet, pe rând:
1. Da, FCB producea calculatoare la acelaşi nivel cu orice alt producător, inclusiv IBM. În 1990, imediat după ce interdicţia la populaţie a dispărut, a apărut pe piaţă primul PC XT fabricat integral în ţară, la FCB.
2. Da, ICCE+IPRS+Microelectronica fabricau la cel mai înalt nivel de calitate o gamă de componente electronice mult mai largă decât SIEMENS şi decât THOMSON luate la un loc şi am cam epuizat producătorii europeni în materie.
3. Da, BAC 1-11 erau la acelaşi nivel cu Boeing la clasa lui, iar Turbomecanica producea motoarele pentru el la acelaşi nivel cu deţinătorul licenţei, Rols Roice, la fel şi motoarele Viper pentru avionul militar de concepţie proprie IAR 91.
Cum mai spuneam, respect părerile autorizate pe care le aveţi în domeniul dv, dar aici e vorba de altele…
Porthos
@ Cârcotașu
Și acum “producem” calculatoare de nivelul IBM-ului și HP-ului. Le produce Altex, Flanco și alte câteva companii românești.
Nu vi se pare nimic ridicol în afirmația de mai sus? Cam așa e și răspunsul dumneavoastră adresat lui Doru Coana.
PS: La “ideea” cu “ICCE+IPRS+Microelectronica” am râs cu lacrimi. Vă pricepeți la electronică și mai ales la micro-electronică, cât mă pricep eu la chirurgia pe creier.
Doru Coarna
@ Carcotasu,
dle, ca-n orice problema economica, domeniul nefiind formalizat, toata lumea are dreptate si in acelasi timp toti se insala.
Ref la avioane, metrouri, calculatoare si componente electronice, va intreb de ce n-au rezistat pe piata respectivele fabrici, de ce s-au dus spre faliment si de ce au trebuit inchise sau privatizate. Normal ca au fost capushate ca toate celelalte, dar de aici pana la faliment daca guvernantii n-ar fi fost incompetenti si n-ar fi evitat reorientarea lor… Credeti ca Boeing, IBM si Siemens erau speriate de prezenta acestora pe piata mondiala? Hai sa fim seriosi! Atunci cand cumperi o tehnologie nu poti deveni competitiv, nu ti-ar vinde nimeni asa ceva pt ca poate face el profit. Abia cand tehnologia se perimeaza, este depasita, atunci vine un Ceausescu si o cumpara sau o sustrage caci nu mai este pazita. Hotul cand sparge o casa, nu se alege cu ultimul model de tv, ci cu cel pe care-l gaseste.
BAC-ul a fost un fiasco inca de la inceput, dar cand Nicu s-a dus sa se plimbe cu caleasca, aia i-au prezentat niste Harrier-uri care au venit la firul ierbii spre tribuna oficiala, au facut o reverenta si s-au retras cu spatele, in zbor! Omul a fost atat de incantat ca le-a cumparat motoarele, nestiind ca i-au vandut, de fapt, motoare din vechea generatie. In tara s-au prins, dar era prea tarziu si a ramas cum a zis sefu’. Apoi, ca sa nu pice de fraier, Nicu s-a lansat in programul IAR si da-i, baga bani la Craiova si fa fabrica, la INCREST Buc. si fa institut de cercetari, la Targoviste si fa combinat de oteluri speciale, la Slatina si fa linie de aluminiu pt aviatie, la importuri si adu bauxita, la Turbomecanica si copiaza, dupa ce doar au asamblat, diverse repere de motor, si in sfarsit s-au apucat sa caute un furnizor extern pt avionica… Toate astea in timp ce rusii ne dadusera MIG23 si se gandeau sa ne dea si 25, cu toata mustaria aferenta, la preturi intersocialiste! Cam asa a fost epopeea aviatiei. Inainte, Ceasca cumparase licenta pt BN2Islander, a rupt inima targului, a exportat nu mai putin de 3 bucati in Australia, aia manau cu ele vitele la pasune ca au ferme uriase, si evident ca-i pusesera sa le cumpere englezii ca sa-l incurajeze pe Ceasca sa se arunce in aviatia mare. Bineinteles ca a luat plasa si poporul a halit tacamuri ani buni.
La fel a fost si cu calculatoarele, cu televizoarele, cam cu toate! Pana si amaratele de suruburi, cele de productie larga, erau fabricate pe masini cumparate din import! Si cuiele! Si lanturile de tras apa la WC! Normal ca romanii le mai carpeau, le mai imbunatateau, dar nimeni in Romania nu a inventat vreun surub mai bun sau vreun cui care sa creeze o mare cautare pe piata. Pur si simplu, in fabrici muncitorii si inginerii se descurcau, si atat. Era atitudinea de ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim…
Componentele electronice erau produse pe masini aduse si ele tot din import, ideile veneau rasfoind cataloagele straine cu produse oferite spre vanzare pe piata libera, putini stiau sa le reproduca si oricum, daca puteai cumpara un circuit produs de siemens si altul similar produs de iprs, tu de unde crezi ca (,) cumparau strainii? Multi colegi de-ai mei au mers pe directia electronicii, doar unul stiu sa fi putut proiecta circuite integrate, si din 1990 lucreaza la o firma americana din Franta: Marius Carloganu.
Tramvaiele ne vin gratis, austriecii si nemtii si le improspateaza pe ale lor si pe cele vechi le rebiltuiesc si ni le dau noua, numai sa le platim transportul de acolo pana aici. Oricum, alea merg zeci de ani, noi aveam energie ieftina si eram priviti cu simpatie, pana la Basescu.
Trebuie sa intelegeti ca industria, si in general intreaga economie romaneasca, erau ca numerele complexe: aveau o parte reala serioasa, de genul agriculturii, extractiei si prelucrarii, constructiei de masini-unelte si utilaje, industriei usoare si petrochimiei, a constructiilor si a navelor, si una imaginara, total anapoda si creata de Ceasca din ambitie olteneasca si comunism primitiv. Deviza lui era cea a lui Stalin, sa nu permitem porcilor de capitalisti sa-si bage ratul in gradina noastra sociialista. Dar ciordea de la ei… Plus electrificarea aia de la Lenin citire.
Restul sunt povesti, romantate acum de catre presa si nostalgii de-ale unui popor ramas sarac, dupa ce candva i s-a spus ca e proprietar, producator si beneficiar. Eu nu imi aduc aminte sa fi fost altceva decat carne de tun pt industrie… si slugi ai unei clici de nababi comunisti, oricum.
Ghita Bizonu'
@Doru Coarna
ref la ”Romania nu are o economie care sa permita…” imi dati voie sa va intreb de ce Turcia are?!
Sau de ce Combinatele Industriale de prelucrare a Lemnului (CIL) is azi cam terminate- amintesc :piata aveau, mana de lucru era la preturi competitive, materie prima in tara aveam!) Sau cum de a disparut Clujana (opantofi si manusi) ori atatea filaturi si tesatorii ?! Sau – iar spre hazul multor! – cum de au disparut tigarile Snagov?! Sau cum se face ca fabrica de lapte din Miliatri a ajusn teen de constructie?!
Fiindca daca e drept ca nu se justifica o fabrica de un avion pe an … nu inseamna ca intreaga industrie era falimentara ….
De fpat a fopst o polityca dirijata.
Precum asta a MRU care vede gaura neagra si la Cuprumin (se zice ca totusi ar avea ceva castig).
Insa ce se uita este ca Romania nu are suficienete resurse naturale ca sa permita ca lumea sa traisca numa din exportu de materii prime. Ca din operatiunea asta de distrugere a industriei rezulta milioane de expati si excedentu de pensionari . Samd
teostanc
@ Cârcotaşu,
Aveti multa dreptate, dar nu total:
1. Daca erau performanti rezistau pe piata cum a fost cu Dacia si Roman;
2. Greseala a fost politica de indigenizare a licentelor. Licentiatorii se ocupau de produse noi, mai moderne si la noi eforturile erau in asimilarea integrala, efort care dura pe putin 5-8 ani iar produsele obtinute erau inferioare si uzate moral.
3 Va aduc aminte de reducerile materiale la aluminiu, cupru, argint,etc stabilite ” mistic” la 30% anual care stricau orice produs. Comenzile numerice avand contacte de cupru in loc de argint practic nu au functionat in industrie, fiind in reparatii permanente.
4. Interdictia importurilor de completare a transformat produsele noastre in echipamente de slaba calitate. Toate masinile curgeau pe la garnituri, se rupeau curelele de transmisie dupa cateva ore de functionare etc.
5. Avioanele civile fabicate au suferit si ele. Cand au fost fabricate erau depasite tehnic, aveau motoare prea zgomotoase care au fost interzise pe marile aeroporturi.
6 Tehnica de calcul era sublima dar lipsea cu desavarsire. Este adevarat, in ‘ 90-’91 au aparut PC XT si AT. Eu am facut greseala sa-mi cumpar un XT. Avea un ecran atipic, Hercules parca. Am aruncat cu banii pe fereastra.
Ce puteam sa fac cu el era sa rulez cateva jocuri si am invatat DOS si
d’ Base IV.
7 Dar inceputul era facut si sunt de acord ca printr-o politica de incurajare, importuri si aliante cu firmele mama, unde era cazul, altii am fi fost acum. Pacat ca am irosit aceasta mostenire.
dlnimeni
Porthos, va grabiti sa dati in Carcotasu si rau faceti. Nu denumiti, va rog, activitatea de strins suruburi si plasare de placi in carcase “inalta tehnologie”. Tripleta mentionata de Carcotasu a produs un repertoriu de componente larg si nu rau: ICCE le fabrica insa scumpe, era normal sa aiba dificultati intr-un capitalism bazat pe serii mari de productie in semiconductoare, nu stiu cum a fost la IPRS – cred insa ca ei au avut un management cam rigid inca dinainte de 1989, iar Microelectronica a capatat, intr-o perioada delicata, o managera adusa acolo, zicea lumea, fiindca juca tenis cu un fruntas politic. Am avut o experienta personala in care dna manager mi-a aratat nepriceperea: era dublata si de un inginer – sef despre care s-a dus buhul ca, atunci cind i-a fost prezentat primul led de putere, peste 10 candele, s-a inchis cu led-ul in dulap si si l-a aprins singur in ochi, dupa care nu a mai vazut cu acel ochi timp de doua saptamini. In consecinta, au ajuns cum a ajuns, in timp ce o firma straina avind aceeasi tehnologie, o duce foarte bine si astazi.
Ghita Bizonu'
@teostanc
Dacia a rezistat pe motiv ca au vrut si pe motiv de Stroe. Daca faceau ca altii se ducea naibii . Roman rezista si acu desi multi l-ar fi vrut disparut.
Cârcotaşu
@Dl. Nimeni,
Să le vedem metodic.
IPRS nu producea mai scump decât alţi producători, în orice caz nu mai scump decât Thompson, iar calitatea era extrem de bună. În lume rămăsese singurul producător de semiconductoare pe Ge, motiv pentru care, la vremea respectivă, vindea tot ce avea pentru producerea de miniaparate portabile, alimentate la baterii. Prin 1991 parcă, tocmai cumpărase o linie de producere a condensatorilor cu tantal, din Japonia şi se muncea serios la punerea ei în producţie.
ICCE – avea un colectiv de tehnologi conduşi de un inginer fizician pasionat numit Postolache, care făcuseră şcoală prin 1970-73 învăţând erodând şi corodând structuri de la cele mai simple la cele mai complicate, experimentând, într-un cuvânt adevărată cercetare. În 1990 ajunseseră să stăpânească tehnologia într-atât încât aveau capacitatea de a realiza, la nivel de microproducţie, orice componentă li se cerea, la parametri de catalog. Sigur, aici nu se discuta preţul, produsul vândut era la nivel de microproducţie. Din păcate nu erau solicitaţi să vândă know-how, acesta fiind obiectul activităţii lor, dar de fapt ce producea IPRS şi Microelectronica, în materie de componente active, de aici proveneau.
Microelectronica nu a avut parte de o conducere de soi, nici nu ar fi trebuit să fie interesaţi în producerea de LED-uri, ei producând CI-uri la nivel de procesoare.
Sigur, se pune întrebarea de ce nu au supravieţuit? Sigur, răspunsul la această întrebare nu este unul singur, cauze sunt mai multe: manageriatul deficitar, căpuşarea, numărul de ochi ai unor persoane influente, aţintiţi asupra terenului pe care erau construite cele 3 obiective şi nu în ultimul rând o cauză care a stat la baza prăbuşirii a foarte multor capacităţi de producţie: desfiinţarea Centralelor Industriale, cele care asigurau intermedierea vânzărilor în special pentru export. Toate relaţiile cu clienţii externi fiind în mâna angajaţilor Centralelor, aceştia şi-au pornit imediat propriile afaceri, erau anii în care mulţi aveau posibilitatea de a trage tunuri, şi aşa s-a ales praful de orice activitate productivă, chiar dacă aceasta ar fi fost profitabilă.
În plus, să nu uităm, imediat după 1990 piaţa a fost invadată de produse de import, la preţuri sfidând orice concurenţă, apropo de LED-uri, unul costa la magazin pe Academiei 0,60 lei tramvai 1990.
@ teostanc,
1. Despre performanţă vezi şi răspunsul pentru dl. Nimeni,
2. Asta a fost până-n 1990. Evident că după această dată trebuia să se schimbe optica managerială, nimeni nu mai dicta ce să se facă. Acest motiv nu stă deci în picioare.
3. Depinde, asta se vedea din afară. Reducerea consumurilor de materiale scumpe stă în atenţia oricărui manager. Dv vorbiţi despre reproiectarea unor produse pe bază de înlocuitori ai unor materiale scumpe. În industria componentelor electronice, aviaţiei, materialului rulant, nu se punea problema, acolo existând cerinţe stricte ce nu puteau fi ignorate. Aluminiul, cuprul, erau chiar metale comune, se folosea în schimb Aurul chiar de puritate spectrală şi nu ştiu să se fi făcut rabat în sensul alterării calităţii produselor pentru economisirea acestuia.
4. Iarăşi, domeniile citate de mine nu prea aveau de suferit de pe urma importurilor de completare…
5. Nu pot spune cât de depăşite tehnic erau acele avioane.
Chestia cu motoarele zgomotoase era valabilă pentru Boeing 707 care nu mai era primit peste ocean, chiar pe cursa Bucureşti-New York pentru lipsa adaptării motoarelor la noile cerinţe impuse de autorităţile americane în ceea ce priveşte zgomotul. În ceea ce priveşte BAC 1-11, se pare că zboară şi azi dacă mai are vreunul resursă, deci ele corespundeau ca nivel de zgomot şi de alte.
6. Tehnica de calcul nu lipsea de loc, doar că anterior lui 1990 politica lui Ceauşescu o persecuta puţin, în sensul că accesul la ea îl aveau numai cei ce lucrau în centrele de calcul. Tot aşa nu aveai acces la copiatoare etc.
Din întâmplare, 1990 a însemnat chiar anul în care au căpătat răspândire şi-n restul lumii PC-urile, iar XT-ul a fost primul PC. Acela nici n-avea interfaţa grafică pentru monitoare color, regret, toată lumea, de la New York până-n Tokyo a avut aceleaşi monitoare, parcă de 13″, monocrome, pe culoare verde.
Despre preţul lor sunteţi primul pe care-l aud plângându-se, XT Student costa 2.500 lei 1990, în configuraţie UC+monitor+tastatură. Preţ derizoriu, l-am plătit şi eu şi ştiu că s-a vândut tot stocul în mai puţin de 10 zile.
Cam atât despre subiect.
@ Doru Coarnă,
Faptul că vă răspund la urmă nu înseamnă că sunteţi “cel de pe urmă”.
De ce n-au rezistat, am spus-o mai sus. Motivele sunt valabile pentru orice întreprindere productivă dinainte de 1990.
Sigur că fiecare are dreptate şi fiecare greşeşte, în sensul în care fiecare are dreptate până la un punct şi greşeşte de la un punct încolo.
Aţi exprimat ideea că Ceauşescu a vrut să producă totul în ţară şi că asta ar fi o aberaţie. Aici este şi un adevăr dar şi greşeală.
Atribuindu-i lui Ceauşescu ideea de a produce totul, suntem tentaţi ca pe baza principiului tot ce-a vrut Ceauşescu e aiureală şi deci să greşim şi mai grav, să desfiinţăm tot ce-a făcut Ceauşescu. Ceea ce de fapt s-a şi întâmplat, pe baza acestei teorii. Prin anii ’90 se vehicula şi ideea că aşa o tâmpenie cum e Casa Poporului ar cam trebui demolată, că ocupă inutil aşa o suprafaţă de mare. La fel, vorbindu-ne despre o “grămadă de fiare vechi”, un fost premier ne sugera c-ar cam trebui desfiinţată toată, că ne dă numai dureri de cap şi ne obligă la cheltuieli. Era vorba despre industria Românească.
Alţii râdeau de sloganul “nu ne vindem ţara” (inventat tocmai de ei şi pus în gura “prostimii”) de-am ajuns s-o vedem vândută pe nimic. N-am să uit privatizarea UMGB pe 850.000 $.
Sigur este că ideal este într-adevăr să producem totul. Unii o să sară-n sus şi o să spună că asta-i autarhie deci prostie. Şi o să propage idei antiproducţie, de-o să ne povestească de revenirea la natură. Hai cu dezindustrializarea!
Sigur că ideal este ca toată lumea să aibă un standard de viaţă cât mai ridicat. Da, vor spune alţii, dar mie nu-mi convine că eu sunt mai deştept şi nu concep ca eu să duc proşti în spate, că eu produc şi ei consumă. Şi de la statul “comunist” ne propun o altă prostie, la cealaltă extremă, “statul libertarian”.
Atunci când combatem o idee suntem foarte tentaţi a aluneca în extrema opusă, nu mai puţin aberantă, nu mai puţin periculoasă.
Între toate benefică ar fi numai păstrarea măsurii, păstrarea a ce-i bun şi eliminarea a ceea ce-i greşit.
Astfel, sigur că deşi nu-i absurdă, ideea de a produce totul este neeconomică şi atunci vedem ce putem produce justificat şi rămâne ca restul să cumpărăm din altă parte. Aici totuşi mai trebuie aplicată o corecţie: nu producem neapărat numai ce este rentabil, trebuie să mai ţinem cont şi de criteriul nevoii, astfel încât devine vizibilă necesitatea de a nu absolutiza nici !principiul rentabilităţii. Deci NU dezindustrializării!
În concluzie vom ajunge şi la concluzia că sigur, nu este posibil să se asigure acelaşi nivel de trai tuturor, dar totuşi, pe baza unor criterii de bun simţ, să asigurăm măcar strictul necesar şi “proştilor” etc. Deci NU junglei libertariene.
De aici sigur că cumpărarea licenţei pentru BAC 1-11 nu ne trebuia, a fost o ambiţie a lui Ceauşescu. Dar odată cumpărată, trebuia aruncată pentru că a fost cumpărată de el?
Vagoane Arad nu a fost invenţia lui Ceauşescu, iar de rame de metrou aveam nevoie. Sigur, cele produse acolo erau la nivelul anilor ’70, trebuia făcut doar un update. Trebuia închisă fabrica?
Tramvaiele erau construite în atelierele ITB (RATB). Dacă s-a renunţat la ele au venit cele SH? Suntem chiar de SH?
Dacă s-a-nchis IPRS+ICCE+Microelectronica şi s-au construit acolo vile, vile, vile, astea aduc vreun folos?
Dar mâna de lucru disponibilizată din toate aceste capacităţi de producţie, dintre care o parte de înaltă calificare, ce s-a-ntâmplat cu ea?
Gata, scuze dac-am fost poate confuz în exprimare, sper totuşi să mă fi făcut înţeles. Închei, că deja am lungit-o prea mult.
Da click aici ca sa vezi totul! VREI SA-I INTALNESTI? cin s-aseamana s-aduna pe lista de discutii peromaneste
Cand vad lista privatizarilor parca m-as plimba prin cimitir…
S-au dus toate, prost sau bine dar s-au dus, nostalgia este ridicola. Nicio intreprindere fosta socialista nu ar fi rezistat in economia libera fara contractele de desfacere incheiate de guvern, fara materiile prime importate de guvern si fara protectia zonei asigurata de fosta URSS. Ah, si fara politica protectionista asigurata tot de catre guvern.
In plus, economia Romaniei era supradimensionata si inutila in proportie de 70%. Va amintiti acele institute de cercetari care frecau menta? Va amintiti acele fabrici care produceau anapoda aceleasi lucruri de zeci de ani, pe stoc? Cat s-a modificat autoturismul Dacia in 30 de ani? Va amintiti acei directori acoperiti de la seco ce populau toate aceste unitati?
Problema reala e ca nu s-a incercat reorientarea, redimensionarea si reorganizarea lor ci s-a ales spalarea pe maini prin privatizare oricum si oricui (ma rog, celor ce au dat dreptul politicienilor, nu chiar oricui). Normal ca fiind cu lovele, unul ca Basescu poate fi gasit in proximitate, ca si acum. Are si el o pasiune dupa Nutzi, lovelele, si una inaintea ei, puterea.
La ora actuala, nimeni si nimic nu mai poate reconstrui economia Romaniei la nivelul din ’89, desi cifrele manipulate convenabil si intelese gresit spun ca suntem pe crestere. Clasa politica are scopul de a deveni latifundiari, nicidecum sa construiasca unitati productive. Ei stiu ca viitorul apartine papicii bune si se orienteaza corespunzator.
Deci nu trebuie sa revenim la privatizari ca sa-l injuram pe Basescu, omul tine la tavaleala si oricum, nu-l intereseaza parerea celor ce nu cumpara, nu vand sau nu presteaza pe baza de comision.
Mai degraba ar trebui cautat si montat lantul de la bicicleta USL, dar merge si ca trotineta, asa lideri, asa jucarii. Asa clasa, asa tara.
Cumparati pamant agricol, fratilor: cand se vor termina si aurul, si cuprul, si gazele de sist si toate celelalte din care oricum nu beneficiati in vreun fel, din ce se va trai in Romania? Din presa si politica? Pai astea absorb, nu produc bani, si-i vor absorbi de la voi!
Ah, daca USL ar fi venit cu lideri puternici si seriosi, cu oameni de substanta nu de conjunctura basista, atunci poate ar fi existat o ultima sansa de evolutie catre o normalitate, fie ea si romaneasca. Dar asa…
M.Voicu
Doru Coarna scrie: ”Nicio intreprindere fosta socialista nu ar fi rezistat in economia libera fara contractele de desfacere incheiate de guvern, fara materiile prime importate de guvern si fara protectia zonei asigurata de fosta URSS. Ah, si fara politica protectionista asigurata tot de catre guvern. In plus, economia Romaniei era supradimensionata si inutila in proportie de 70%.”
La aşa un analist profund, nefondatã aşa analizã ! Adicã, vreţi sã ziceţi cã nu ne mai trebuie nice locomotive si nice trenuri de metrou [@Marian Nicolae aprilie 2, 2012 la 4:21 pm: “aprobarea desfiinţãrii diviziei Vehicule Feroviare si Urbane” de la Electoputere S.A., dupã o istorie de decenii.]. Domnule Coarnã, dacã-mi spuneţi c-o sã fie cumpãrate din strãinãtate, nu vã accept dacã nu daţi un rãspuns isteţ la întrebarea: Dacã nu le mai putem produce la standard corespunzãtor, poarte cã nu meritãm sã le mai avem deloc. Ãia care apar la reclamele TV pentru Gold… spun cã au pierdut locurile de muncã tãt acolo – deci n-au putut sã şi le ţie lor.
Dece se vrea realizarea de investiţii de cãtre Guvern; dece sã mai ia taxe Guvernul pentru d’astea, cã are mai puţine mijloace sã le facã mai bune, şi n-are nici raison ideologic, cã investiţiile în economie le face numai statul socialist – şi ãla nu mai e!
peromaneste
Excelent schimbul de idei despre economia romaneasca post-89. Numai ca se iveste intrebarea: In conditiile in care firmele romanesti asambleaza componente relativ standard, cum rezolvi deficitul comercial (mai mic ce-i drept)?
Ideea asamblarii componentelor facute de altii a cam luat pe sus industria mondiala in ultimii 10-15 ani. De la producatorii de electronice pana la autovehicule samd. In conditiile astea, problema este una de a-ti defini si proteja un avantaj pe piatza.
In privinta tramvaielor/vagoanelor/locomotivelor, decizia de a asambla vs. importa este una in care se considera volumul intern, si se compara costul total pe viatza produsului in fiecare alternativa. Piete externe vin numai dupa ce asamblezi aceste lucruri pentru ceva timp…
Cârcotaşu
@ Doru Coarnă,
E păcat de Dumnezeu:
Romania nu are o economie care sa permita functionarea unei fabrici intregi plus a subcontractantelor pe orizontala, ca sa produca niste rame de metrou pt singurul oras din tara care are cateva linii amarate!
Ba a avut tot ce-i trebuia, iar cele “câteva linii amărâte” spun oricărui amator că reţeaua e în dezvoltare, deci promite. Nu ştiu câte ţări în lume au mai mult de un oraş cu câteva linii amărâte de metrou.
s-a abandonat productia de tramvaie si vin singure, aproape pe gratis, de afara.
Or veni, că toţi vor să vândă, da’ chestia aia cu “gratis” cam sună a naivitate dezamăgitoare.
fabricam noi calculatoare competitive cu IBM sau restul? Avioane cu Boeing? Electronice cu Siemens si restul?
Încet, încet, pe rând:
1. Da, FCB producea calculatoare la acelaşi nivel cu orice alt producător, inclusiv IBM. În 1990, imediat după ce interdicţia la populaţie a dispărut, a apărut pe piaţă primul PC XT fabricat integral în ţară, la FCB.
2. Da, ICCE+IPRS+Microelectronica fabricau la cel mai înalt nivel de calitate o gamă de componente electronice mult mai largă decât SIEMENS şi decât THOMSON luate la un loc şi am cam epuizat producătorii europeni în materie.
3. Da, BAC 1-11 erau la acelaşi nivel cu Boeing la clasa lui, iar Turbomecanica producea motoarele pentru el la acelaşi nivel cu deţinătorul licenţei, Rols Roice, la fel şi motoarele Viper pentru avionul militar de concepţie proprie IAR 91.
Cum mai spuneam, respect părerile autorizate pe care le aveţi în domeniul dv, dar aici e vorba de altele…
Porthos
@ Cârcotașu
Și acum “producem” calculatoare de nivelul IBM-ului și HP-ului. Le produce Altex, Flanco și alte câteva companii românești.
Nu vi se pare nimic ridicol în afirmația de mai sus? Cam așa e și răspunsul dumneavoastră adresat lui Doru Coana.
PS: La “ideea” cu “ICCE+IPRS+Microelectronica” am râs cu lacrimi. Vă pricepeți la electronică și mai ales la micro-electronică, cât mă pricep eu la chirurgia pe creier.
Doru Coarna
@ Carcotasu,
dle, ca-n orice problema economica, domeniul nefiind formalizat, toata lumea are dreptate si in acelasi timp toti se insala.
Ref la avioane, metrouri, calculatoare si componente electronice, va intreb de ce n-au rezistat pe piata respectivele fabrici, de ce s-au dus spre faliment si de ce au trebuit inchise sau privatizate. Normal ca au fost capushate ca toate celelalte, dar de aici pana la faliment daca guvernantii n-ar fi fost incompetenti si n-ar fi evitat reorientarea lor… Credeti ca Boeing, IBM si Siemens erau speriate de prezenta acestora pe piata mondiala? Hai sa fim seriosi! Atunci cand cumperi o tehnologie nu poti deveni competitiv, nu ti-ar vinde nimeni asa ceva pt ca poate face el profit. Abia cand tehnologia se perimeaza, este depasita, atunci vine un Ceausescu si o cumpara sau o sustrage caci nu mai este pazita. Hotul cand sparge o casa, nu se alege cu ultimul model de tv, ci cu cel pe care-l gaseste.
BAC-ul a fost un fiasco inca de la inceput, dar cand Nicu s-a dus sa se plimbe cu caleasca, aia i-au prezentat niste Harrier-uri care au venit la firul ierbii spre tribuna oficiala, au facut o reverenta si s-au retras cu spatele, in zbor! Omul a fost atat de incantat ca le-a cumparat motoarele, nestiind ca i-au vandut, de fapt, motoare din vechea generatie. In tara s-au prins, dar era prea tarziu si a ramas cum a zis sefu’. Apoi, ca sa nu pice de fraier, Nicu s-a lansat in programul IAR si da-i, baga bani la Craiova si fa fabrica, la INCREST Buc. si fa institut de cercetari, la Targoviste si fa combinat de oteluri speciale, la Slatina si fa linie de aluminiu pt aviatie, la importuri si adu bauxita, la Turbomecanica si copiaza, dupa ce doar au asamblat, diverse repere de motor, si in sfarsit s-au apucat sa caute un furnizor extern pt avionica… Toate astea in timp ce rusii ne dadusera MIG23 si se gandeau sa ne dea si 25, cu toata mustaria aferenta, la preturi intersocialiste! Cam asa a fost epopeea aviatiei. Inainte, Ceasca cumparase licenta pt BN2Islander, a rupt inima targului, a exportat nu mai putin de 3 bucati in Australia, aia manau cu ele vitele la pasune ca au ferme uriase, si evident ca-i pusesera sa le cumpere englezii ca sa-l incurajeze pe Ceasca sa se arunce in aviatia mare. Bineinteles ca a luat plasa si poporul a halit tacamuri ani buni.
La fel a fost si cu calculatoarele, cu televizoarele, cam cu toate! Pana si amaratele de suruburi, cele de productie larga, erau fabricate pe masini cumparate din import! Si cuiele! Si lanturile de tras apa la WC! Normal ca romanii le mai carpeau, le mai imbunatateau, dar nimeni in Romania nu a inventat vreun surub mai bun sau vreun cui care sa creeze o mare cautare pe piata. Pur si simplu, in fabrici muncitorii si inginerii se descurcau, si atat. Era atitudinea de ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim…
Componentele electronice erau produse pe masini aduse si ele tot din import, ideile veneau rasfoind cataloagele straine cu produse oferite spre vanzare pe piata libera, putini stiau sa le reproduca si oricum, daca puteai cumpara un circuit produs de siemens si altul similar produs de iprs, tu de unde crezi ca (,) cumparau strainii? Multi colegi de-ai mei au mers pe directia electronicii, doar unul stiu sa fi putut proiecta circuite integrate, si din 1990 lucreaza la o firma americana din Franta: Marius Carloganu.
Tramvaiele ne vin gratis, austriecii si nemtii si le improspateaza pe ale lor si pe cele vechi le rebiltuiesc si ni le dau noua, numai sa le platim transportul de acolo pana aici. Oricum, alea merg zeci de ani, noi aveam energie ieftina si eram priviti cu simpatie, pana la Basescu.
Trebuie sa intelegeti ca industria, si in general intreaga economie romaneasca, erau ca numerele complexe: aveau o parte reala serioasa, de genul agriculturii, extractiei si prelucrarii, constructiei de masini-unelte si utilaje, industriei usoare si petrochimiei, a constructiilor si a navelor, si una imaginara, total anapoda si creata de Ceasca din ambitie olteneasca si comunism primitiv. Deviza lui era cea a lui Stalin, sa nu permitem porcilor de capitalisti sa-si bage ratul in gradina noastra sociialista. Dar ciordea de la ei… Plus electrificarea aia de la Lenin citire.
Restul sunt povesti, romantate acum de catre presa si nostalgii de-ale unui popor ramas sarac, dupa ce candva i s-a spus ca e proprietar, producator si beneficiar. Eu nu imi aduc aminte sa fi fost altceva decat carne de tun pt industrie… si slugi ai unei clici de nababi comunisti, oricum.
Ghita Bizonu'
@Doru Coarna
ref la ”Romania nu are o economie care sa permita…” imi dati voie sa va intreb de ce Turcia are?!
Sau de ce Combinatele Industriale de prelucrare a Lemnului (CIL) is azi cam terminate- amintesc :piata aveau, mana de lucru era la preturi competitive, materie prima in tara aveam!) Sau cum de a disparut Clujana (opantofi si manusi) ori atatea filaturi si tesatorii ?! Sau – iar spre hazul multor! – cum de au disparut tigarile Snagov?! Sau cum se face ca fabrica de lapte din Miliatri a ajusn teen de constructie?!
Fiindca daca e drept ca nu se justifica o fabrica de un avion pe an … nu inseamna ca intreaga industrie era falimentara ….
De fpat a fopst o polityca dirijata.
Precum asta a MRU care vede gaura neagra si la Cuprumin (se zice ca totusi ar avea ceva castig).
Insa ce se uita este ca Romania nu are suficienete resurse naturale ca sa permita ca lumea sa traisca numa din exportu de materii prime. Ca din operatiunea asta de distrugere a industriei rezulta milioane de expati si excedentu de pensionari . Samd
teostanc
@ Cârcotaşu,
Aveti multa dreptate, dar nu total:
1. Daca erau performanti rezistau pe piata cum a fost cu Dacia si Roman;
2. Greseala a fost politica de indigenizare a licentelor. Licentiatorii se ocupau de produse noi, mai moderne si la noi eforturile erau in asimilarea integrala, efort care dura pe putin 5-8 ani iar produsele obtinute erau inferioare si uzate moral.
3 Va aduc aminte de reducerile materiale la aluminiu, cupru, argint,etc stabilite ” mistic” la 30% anual care stricau orice produs. Comenzile numerice avand contacte de cupru in loc de argint practic nu au functionat in industrie, fiind in reparatii permanente.
4. Interdictia importurilor de completare a transformat produsele noastre in echipamente de slaba calitate. Toate masinile curgeau pe la garnituri, se rupeau curelele de transmisie dupa cateva ore de functionare etc.
5. Avioanele civile fabicate au suferit si ele. Cand au fost fabricate erau depasite tehnic, aveau motoare prea zgomotoase care au fost interzise pe marile aeroporturi.
6 Tehnica de calcul era sublima dar lipsea cu desavarsire. Este adevarat, in ‘ 90-’91 au aparut PC XT si AT. Eu am facut greseala sa-mi cumpar un XT. Avea un ecran atipic, Hercules parca. Am aruncat cu banii pe fereastra.
Ce puteam sa fac cu el era sa rulez cateva jocuri si am invatat DOS si
d’ Base IV.
7 Dar inceputul era facut si sunt de acord ca printr-o politica de incurajare, importuri si aliante cu firmele mama, unde era cazul, altii am fi fost acum. Pacat ca am irosit aceasta mostenire.
dlnimeni
Porthos, va grabiti sa dati in Carcotasu si rau faceti. Nu denumiti, va rog, activitatea de strins suruburi si plasare de placi in carcase “inalta tehnologie”. Tripleta mentionata de Carcotasu a produs un repertoriu de componente larg si nu rau: ICCE le fabrica insa scumpe, era normal sa aiba dificultati intr-un capitalism bazat pe serii mari de productie in semiconductoare, nu stiu cum a fost la IPRS – cred insa ca ei au avut un management cam rigid inca dinainte de 1989, iar Microelectronica a capatat, intr-o perioada delicata, o managera adusa acolo, zicea lumea, fiindca juca tenis cu un fruntas politic. Am avut o experienta personala in care dna manager mi-a aratat nepriceperea: era dublata si de un inginer – sef despre care s-a dus buhul ca, atunci cind i-a fost prezentat primul led de putere, peste 10 candele, s-a inchis cu led-ul in dulap si si l-a aprins singur in ochi, dupa care nu a mai vazut cu acel ochi timp de doua saptamini. In consecinta, au ajuns cum a ajuns, in timp ce o firma straina avind aceeasi tehnologie, o duce foarte bine si astazi.
Ghita Bizonu'
@teostanc
Dacia a rezistat pe motiv ca au vrut si pe motiv de Stroe. Daca faceau ca altii se ducea naibii . Roman rezista si acu desi multi l-ar fi vrut disparut.
Cârcotaşu
@Dl. Nimeni,
Să le vedem metodic.
IPRS nu producea mai scump decât alţi producători, în orice caz nu mai scump decât Thompson, iar calitatea era extrem de bună. În lume rămăsese singurul producător de semiconductoare pe Ge, motiv pentru care, la vremea respectivă, vindea tot ce avea pentru producerea de miniaparate portabile, alimentate la baterii. Prin 1991 parcă, tocmai cumpărase o linie de producere a condensatorilor cu tantal, din Japonia şi se muncea serios la punerea ei în producţie.
ICCE – avea un colectiv de tehnologi conduşi de un inginer fizician pasionat numit Postolache, care făcuseră şcoală prin 1970-73 învăţând erodând şi corodând structuri de la cele mai simple la cele mai complicate, experimentând, într-un cuvânt adevărată cercetare. În 1990 ajunseseră să stăpânească tehnologia într-atât încât aveau capacitatea de a realiza, la nivel de microproducţie, orice componentă li se cerea, la parametri de catalog. Sigur, aici nu se discuta preţul, produsul vândut era la nivel de microproducţie. Din păcate nu erau solicitaţi să vândă know-how, acesta fiind obiectul activităţii lor, dar de fapt ce producea IPRS şi Microelectronica, în materie de componente active, de aici proveneau.
Microelectronica nu a avut parte de o conducere de soi, nici nu ar fi trebuit să fie interesaţi în producerea de LED-uri, ei producând CI-uri la nivel de procesoare.
Sigur, se pune întrebarea de ce nu au supravieţuit? Sigur, răspunsul la această întrebare nu este unul singur, cauze sunt mai multe: manageriatul deficitar, căpuşarea, numărul de ochi ai unor persoane influente, aţintiţi asupra terenului pe care erau construite cele 3 obiective şi nu în ultimul rând o cauză care a stat la baza prăbuşirii a foarte multor capacităţi de producţie: desfiinţarea Centralelor Industriale, cele care asigurau intermedierea vânzărilor în special pentru export. Toate relaţiile cu clienţii externi fiind în mâna angajaţilor Centralelor, aceştia şi-au pornit imediat propriile afaceri, erau anii în care mulţi aveau posibilitatea de a trage tunuri, şi aşa s-a ales praful de orice activitate productivă, chiar dacă aceasta ar fi fost profitabilă.
În plus, să nu uităm, imediat după 1990 piaţa a fost invadată de produse de import, la preţuri sfidând orice concurenţă, apropo de LED-uri, unul costa la magazin pe Academiei 0,60 lei tramvai 1990.
@ teostanc,
1. Despre performanţă vezi şi răspunsul pentru dl. Nimeni,
2. Asta a fost până-n 1990. Evident că după această dată trebuia să se schimbe optica managerială, nimeni nu mai dicta ce să se facă. Acest motiv nu stă deci în picioare.
3. Depinde, asta se vedea din afară. Reducerea consumurilor de materiale scumpe stă în atenţia oricărui manager. Dv vorbiţi despre reproiectarea unor produse pe bază de înlocuitori ai unor materiale scumpe. În industria componentelor electronice, aviaţiei, materialului rulant, nu se punea problema, acolo existând cerinţe stricte ce nu puteau fi ignorate. Aluminiul, cuprul, erau chiar metale comune, se folosea în schimb Aurul chiar de puritate spectrală şi nu ştiu să se fi făcut rabat în sensul alterării calităţii produselor pentru economisirea acestuia.
4. Iarăşi, domeniile citate de mine nu prea aveau de suferit de pe urma importurilor de completare…
5. Nu pot spune cât de depăşite tehnic erau acele avioane.
Chestia cu motoarele zgomotoase era valabilă pentru Boeing 707 care nu mai era primit peste ocean, chiar pe cursa Bucureşti-New York pentru lipsa adaptării motoarelor la noile cerinţe impuse de autorităţile americane în ceea ce priveşte zgomotul. În ceea ce priveşte BAC 1-11, se pare că zboară şi azi dacă mai are vreunul resursă, deci ele corespundeau ca nivel de zgomot şi de alte.
6. Tehnica de calcul nu lipsea de loc, doar că anterior lui 1990 politica lui Ceauşescu o persecuta puţin, în sensul că accesul la ea îl aveau numai cei ce lucrau în centrele de calcul. Tot aşa nu aveai acces la copiatoare etc.
Din întâmplare, 1990 a însemnat chiar anul în care au căpătat răspândire şi-n restul lumii PC-urile, iar XT-ul a fost primul PC. Acela nici n-avea interfaţa grafică pentru monitoare color, regret, toată lumea, de la New York până-n Tokyo a avut aceleaşi monitoare, parcă de 13″, monocrome, pe culoare verde.
Despre preţul lor sunteţi primul pe care-l aud plângându-se, XT Student costa 2.500 lei 1990, în configuraţie UC+monitor+tastatură. Preţ derizoriu, l-am plătit şi eu şi ştiu că s-a vândut tot stocul în mai puţin de 10 zile.
Cam atât despre subiect.
@ Doru Coarnă,
Faptul că vă răspund la urmă nu înseamnă că sunteţi “cel de pe urmă”.
De ce n-au rezistat, am spus-o mai sus. Motivele sunt valabile pentru orice întreprindere productivă dinainte de 1990.
Sigur că fiecare are dreptate şi fiecare greşeşte, în sensul în care fiecare are dreptate până la un punct şi greşeşte de la un punct încolo.
Aţi exprimat ideea că Ceauşescu a vrut să producă totul în ţară şi că asta ar fi o aberaţie. Aici este şi un adevăr dar şi greşeală.
Atribuindu-i lui Ceauşescu ideea de a produce totul, suntem tentaţi ca pe baza principiului tot ce-a vrut Ceauşescu e aiureală şi deci să greşim şi mai grav, să desfiinţăm tot ce-a făcut Ceauşescu. Ceea ce de fapt s-a şi întâmplat, pe baza acestei teorii. Prin anii ’90 se vehicula şi ideea că aşa o tâmpenie cum e Casa Poporului ar cam trebui demolată, că ocupă inutil aşa o suprafaţă de mare. La fel, vorbindu-ne despre o “grămadă de fiare vechi”, un fost premier ne sugera c-ar cam trebui desfiinţată toată, că ne dă numai dureri de cap şi ne obligă la cheltuieli. Era vorba despre industria Românească.
Alţii râdeau de sloganul “nu ne vindem ţara” (inventat tocmai de ei şi pus în gura “prostimii”) de-am ajuns s-o vedem vândută pe nimic. N-am să uit privatizarea UMGB pe 850.000 $.
Sigur este că ideal este într-adevăr să producem totul. Unii o să sară-n sus şi o să spună că asta-i autarhie deci prostie. Şi o să propage idei antiproducţie, de-o să ne povestească de revenirea la natură. Hai cu dezindustrializarea!
Sigur că ideal este ca toată lumea să aibă un standard de viaţă cât mai ridicat. Da, vor spune alţii, dar mie nu-mi convine că eu sunt mai deştept şi nu concep ca eu să duc proşti în spate, că eu produc şi ei consumă. Şi de la statul “comunist” ne propun o altă prostie, la cealaltă extremă, “statul libertarian”.
Atunci când combatem o idee suntem foarte tentaţi a aluneca în extrema opusă, nu mai puţin aberantă, nu mai puţin periculoasă.
Între toate benefică ar fi numai păstrarea măsurii, păstrarea a ce-i bun şi eliminarea a ceea ce-i greşit.
Astfel, sigur că deşi nu-i absurdă, ideea de a produce totul este neeconomică şi atunci vedem ce putem produce justificat şi rămâne ca restul să cumpărăm din altă parte. Aici totuşi mai trebuie aplicată o corecţie: nu producem neapărat numai ce este rentabil, trebuie să mai ţinem cont şi de criteriul nevoii, astfel încât devine vizibilă necesitatea de a nu absolutiza nici !principiul rentabilităţii. Deci NU dezindustrializării!
În concluzie vom ajunge şi la concluzia că sigur, nu este posibil să se asigure acelaşi nivel de trai tuturor, dar totuşi, pe baza unor criterii de bun simţ, să asigurăm măcar strictul necesar şi “proştilor” etc. Deci NU junglei libertariene.
De aici sigur că cumpărarea licenţei pentru BAC 1-11 nu ne trebuia, a fost o ambiţie a lui Ceauşescu. Dar odată cumpărată, trebuia aruncată pentru că a fost cumpărată de el?
Vagoane Arad nu a fost invenţia lui Ceauşescu, iar de rame de metrou aveam nevoie. Sigur, cele produse acolo erau la nivelul anilor ’70, trebuia făcut doar un update. Trebuia închisă fabrica?
Tramvaiele erau construite în atelierele ITB (RATB). Dacă s-a renunţat la ele au venit cele SH? Suntem chiar de SH?
Dacă s-a-nchis IPRS+ICCE+Microelectronica şi s-au construit acolo vile, vile, vile, astea aduc vreun folos?
Dar mâna de lucru disponibilizată din toate aceste capacităţi de producţie, dintre care o parte de înaltă calificare, ce s-a-ntâmplat cu ea?
Gata, scuze dac-am fost poate confuz în exprimare, sper totuşi să mă fi făcut înţeles. Închei, că deja am lungit-o prea mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu