Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste


George Friedman (Stratfor) despre Romania, SUA, NATO, Deveselu,exploatari

republished with permission of Stratfor.

By George Friedman
During the Cold War, Romania confused all of us. Long after brutality in other communist countries declined, Romania remained a state that employed levels of violence best compared to North Korea today. Nicolae Ceausescu, referred to by admirers as the Genius of the Carpathians, ruled Romania with a ruthless irrationality. Government policies left the country cold and dark, and everyday items readily available just a few kilometers south in Bulgaria were rarities in Romania. At the same time -- and this was the paradox -- Romania was hostile and uncooperative with the Soviets. Bucharest refused to submit to Moscow, and this did not compute for many of us. Resistance to Soviet power, in our minds, meant liberalization, like what we saw in Hungary and Czechoslovakia. But not in Romania; Romania played a different game.
Romania is an inward-looking country that longs to be better integrated into the international system -- a difficult posture to maintain. Each time I return to Romania, I watch this struggle unfold. If Bucharest was an exception in the Soviet bloc, it is now finding it much harder than countries such as Poland to adapt to Europe. For Romania, becoming normal means becoming part of Europe, and that means joining the European Union and NATO. The idea of not being fully accepted in Brussels creates real angst in Bucharest. When I point out the obvious difficulties affecting both institutions and suggest that membership may not be the best solution for Romania, I am firmly rebuffed. They remember something I sometimes forget: After the insanity of Ceausescu, they need to be European. No matter how flawed Europe is today, the thought of being isolated as they once were is unbearable.
The United States plays a unique role in the culture of countries like Romania. My parents in Hungary, the country next door to Romania, listened to Voice of America in 1944. When they heard of the Allied landing in Normandy, they thought they were saved from the Germans and Soviets. They were not, but it was the Americans -- noble and invincible in their imaginations -- in whom my parents placed their hope. Throughout the Cold War, Eastern Europeans listened to VOA and imagined liberation from the Soviets. When that liberation finally came in 1989, it was unclear whether and to what degree the Americans had precipitated the Soviet collapse. It remains unclear, but in Eastern Europe and in Romania, the concept of liberation is fixed, and despite all of their concern for the European Union, the United States remains the redeemer.
This region is perhaps the last place in the world where the United States is still seen as noble and invincible. Power is complex -- the more of it you gain, the more ambiguous you become. For a growing power, there is a moment before the exercise of responsibility in which you appear perfect. You have not yet done anything that requires ruthlessness or brutality, but you have shown strength. That was the image of the United States during the two world wars. As the United States started to mature, the world discovered that power distorts even the best of wills. But in Eastern Europe, the original sense of the United States, though certainly tattered and somewhat worn by the complexities of real power, is still a moving force. In my view, the relationship between the United States and Romania needs to be nurtured, not through showcase projects of little impact but through a substantial development of economic and military relations. This might not sound glamorous, but it would address the national security interests of both sides.

Differing Perceptions

My view on Romania's place in the world apparently does not sit well with NATO Secretary-General Anders Fogh Rasmussen and Romanian President Traian Basescu. My discussions with these leaders are a tale worth telling, since they have led me on a true geopolitical journey.
During my visit to Romania, I met with Basescu, Prime Minister Victor Ponta and other notables. I also gave a talk at the National Bank of Romania. During these meetings, I made arguments that are familiar to my readers. I argued that the post-Cold War world is over and that Romania needs to vastly lower its expectations as to what membership in the European Union would mean. I told Romanian leaders they should be relieved that Romania has its own currency. I also argued that NATO has neither a common intent nor the military capability to act jointly, since most of Europe's militaries lack the ability to carry out sustained military operations. NATO is not an alliance but merely a grouping of countries -- a coalition of the willing who for the most part, as seen in Libya and Mali, are not very willing.
I further argued that the Russians are not pursuing their national interests by military force. Rather, Moscow is taking advantage of the weakness of the European Union to foster a web of commercial relationships in the countries of old Eastern Europe, creating an economic fait accompli. It follows that Romania's national security interests would be better served by U.S. investment -- particularly in the strategic energy and mineral sector -- than by reliance on the European Union or NATO.
The Romanians understand the weakness of these alliances. Yet for all of Europe's disarray, Romania's belief in Europe runs deep. Belief in a European economic bloc, and in a North Atlantic alliance that includes the United States, is a fundamental tenet of Romania's political culture. Perhaps the biggest current concern for Romanian leaders, though, and one that dominated many of my conversations, is the development in Europe of a ballistic missile defense system.

The Full Spectrum of Military Support

The United States has allowed a missile defense program based in Europe to become the leading symbol of American commitment to the region. Eastern Europeans in particular see the basing of that system as a sign of American commitment, even if it is not specifically intended to shield the country in which it is based. The theory is that anywhere the United States sets up an installation, American troops will be there to protect it. Washington's thinking on the defense shield has been in flux since the Bush administration. Evolving technology has opened the door for alternative basing, but the Romanians sense another reason for the shift: The Russians object deeply to the program. While their missiles could easily overwhelm the system, the Russians believe, along with Eastern Europeans, that the program is simply the first phase of American deployment along the frontiers of the Russian sphere of influence. The Americans have no wish to confront the Russians over what for Washington is a marginal issue, and they are constantly looking for ways out of the commitment.
This rattles nerves in the region, particularly as the European Union disintegrates. I argued that the missile shield should not be seen as the only measure of American commitment. Romania and other Eastern European countries certainly require substantial military support and assistance. But what they need are anti-air and anti-tank systems, air superiority fighters and logistics -- and they need enough of these things to deal with more mundane but immediate national security threats. The missile defense system addresses one dimension of Romanian security, but it does nothing to address other, more salient dimensions.
I argued that Romania's strategic focus ought to center on acquiring practical conventional systems that could deal with evolving threats. The United States should therefore not be judged by its commitment to missile defense but by its willingness to contribute to the full spectrum of Romania's security needs. Likewise, NATO should not be judged by its commitment to missile defense but by its members' willingness to collaborate and by their armed forces' actual ability to do so. 

Real and Perceived Threats

Rasmussen met with the Romanian president a couple of days after I was there, and apparently my views came up. In a public statement, Rasmussen said he disagrees with my assessment. He stressed that Romania will be protected against a potential missile threat and said NATO has adopted a phased adaptive approach to building a missile defense system, with the aim being to cover all populations in Europe and all NATO nations, including Romania. Rasmussen said he expects the third and final phase to be completed by 2018.
The problem with Rasmussen's statement is that he assumes Romania faces a missile threat. Put differently, if I consider the full range of threats that Romania faces, missile attacks are not high on the list. Russia is not about to use them, and this system couldn't block them. The Iranians don't have a ballistic missile system yet, and an offensive option would far more effectively address a threat emanating from Iran. Essentially, missile defense projects spend huge amounts of money without addressing real Romanian national interests. These include internal security against non-state actors, border security and managing the future of Moldova in the event of destabilization in that country.
What interests me most about this exchange is that when I was asked about missile defense, I was not asked about NATO but about the United States. I was also not asked about a European missile shield but about the basing of a component in Romania. What the Romanians wanted was an American military facility in Romania, and they saw American redesigns that might eliminate such a facility as an abandonment of the United States' commitment to Romania. Nevertheless, the Romanian president affirmed Rasmussen's position and explicitly rejected mine.
Rasmussen is the head of NATO, an organization that has few significant projects underway -- and this is a big one. Having someone assert that NATO's centerpiece project ignores the broader requirements of Romanian national security will obviously irritate him, particularly since he knows that the missile defense shield, rather than being part of a NATO strategy, is a substitute for a NATO strategy. NATO has no real strategy right now because there is no political agreement on what that strategy ought to be.
The final argument I made to the Romanians was that only they can ultimately guarantee their national security. The United States can be pushed to participate in accordance with its strategic and economic interests, but it cannot be a substitute for Romanian forces protecting Romanian national interests. That was the way NATO worked during the Cold War, and that is the way it must work now. Only Romanian power can ensure the hard and multiple dimensions of Romanian national security. NATO or the United States can serve as the final recourse, but they cannot be the first option. Therefore, Romania ought to be pursuing support to enhance the basic, unglamorous requirements for adequate self-defense. Bucharest should not concern itself with the basing of a piece of advanced hardware designed for a single scenario if that comes at the expense of being able to handle many other scenarios. Europe as a whole might need missile defense, but Romania and its brother countries that have experienced Soviet occupation need other things far more.
We also discussed the Romanian interest in aligning with Poland and Turkey. These three countries share a history of facing Russian power. All three require and want to build strong commercial relations with the Russians, but they need to ensure that those commercial interests do not reduce national autonomy or undermine national interests. I have written in the past about the Intermarium -- the alliance of nations from the Baltic to the Black Sea -- and for the Romanians, Poland and Turkey are potentially important partners.
My argument against the land-based missile shield is not that it is an inherently bad idea, or that participating at the highest levels is not in the Romanian interest, but that NATO is currently incapable of addressing more pressing security requirements in the region, particularly security for the line that runs along Poland, Slovakia, Romania, Bulgaria and Turkey. This line represents the eastern frontier of the European peninsula today, and while every country must trade extensively with Russia, they must also be able to protect themselves. American dollars spent limiting Russian hard power in the region will do more to boost Romania's interests than missile defense will, and this will also better align with the interests of the United States. In this discussion, NATO unfortunately does not play a significant role. While a substantial commitment to defend Romania might come from the United States, a regional grouping, whether inside or outside NATO, is first needed in order to create a framework for meaningful collaboration.

Developing a Crucial Relationship

The challenge facing Romania is to create an economic dimension to its political and military relationship with the United States. A multidimensional relationship is inherently more self-sustaining than simply a political-military relationship. The problem is not a lack of projects, of which potentially there are many. The problem is Romanian bureaucracy, which can be paralyzing. In economic relations, predictability, transparency and efficiency are essential. None of these exist in Romania. One of the points I made during the visit was that for Romania, reducing bureaucracy and increasing bureaucratic speed and predictability are matters of national security. The United States, like most countries, finds it easier to support countries where it has an economic interest.
Given the weakness of the European Union and the disarray in NATO, Romania needs to nurture its bilateral relations with the United States, and that requires moving beyond its relationships in Washington. Military affairs are discussed in Washington, D.C.; business is done in Seattle, Houston and Chicago. A geopolitical journey of the United States would begin by explaining the limits of Washington and the power that is present in other American cities. The Romanians must understand the United States as it is and understand that Washington's commitment to a country increases with its business interests. If Romania wants closer military ties in the United States, rationalizing the rules on investment is far more important than missile defense.
It is not clear that the United States understands the strategic significance of Romania or the other Eastern European countries. It is not clear that Romania understands how the United States works or how to draw it into a strategic commitment. The United States spent the last half of the Cold War baffled by Romania, and Romania has spent the time since the fall of communism baffled by the United States. From where I stand, the conversation needs to move away from the American obsession with complex technology, NATO's need for a project that seems significant without addressing serious risks and Romanian fears of exclusion from Europe. The United States and Romania must focus on cold calculations of national interest, including basic matters such as the sale of transport helicopters and the rapid processing of projects by ministries. If a missile defense system is developed along with these things, I have no objection. If it is built instead of these things, then we should all read histories of the Maginot Line.

Read more: Geopolitical Journey: The Search for Belonging and Ballistic Missile Defense in Romania | Stratfor 

peromaneste: Bucurestiul a ramas agatat in paradigma Bush II, neobservand ca SUA a pivotat catre Pacific in 2010. 

SINGURUL rol pe care Friedman il vede pentru Romania e:
It follows that Romania's national security interests would be better served by U.S. investment -- particularly in the strategic energy and mineral sector -- than by reliance on the European Union or NATO.
SUNT 80% in dezacord cu domnul Friedman, desi realizez ca-s in minoritate dpdv al celor care urmarim problematica romaneasca din aceasta perspectiva. Acestea pot fi initiative strategice pentru SUA in masura in care mai multe astefel de exploatari au loc simultan in Europa si alte locuri. Ideea e sa scada pretul la energie pentru a-i aduce cu picioarele pe pamant pe rusi. Pentru Romania, mai ales in conditiile paraliziei statului la mana coruptiei si incompetentei, urmarile vor fi mai degraba dezastruoase. Se poate vedea in America de Sud ce au lasat in urma multinationalele, si ele introduse ca prioritati strategice.

Unde-s de acord cu Friedman este cand acesta afirma ca un scut american/NATO, fara rezolvarea altor prioritati de securitate nationala, este o linie Maginot sau tichie de margaritar.

Cu toate astea, nu mi-e 100% clar daca estimarea lipsei de foloase a apartenentei Romaniei la Cluburi este asa cum of vede distinsul ganditor.

Ce ar fi de facut in Romania? Sa se continue cu arestarile celor care au distrus statul, vezi lista generalilor la care tocmai s-a adaugat si Becali, si repunerea statului pe picioare proprii!  


Sa nu uiti!

Doua citate a unor personalitati internationale din lumea cercetarii istorice despre neamul romanesc!



Incet, incet, cercetatorii istorici mondiali recunosc, multi chiar fatis, ca primele fiinte umane au fost in Transilvania, sau mai exact in Ardeal, cum sustine un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spatiul Carpato-Danubiano-Pontic!

Hai sa mai reamintesc cateva lucruri uimitoare despre Romania:

1. cel mai vechi schelet, la ora actuala, de umanoid a fost gasit in Ramnicu Valcea, poreclit "pescarul de la lacul Getic", fiind datat la 1 milion de ani

2. Civilizatia straveche, mai veche cu 1000 de ani decat cea sumeriana, este localizata in estul tarii, la Cucuteni

3. Tablitele de la Tartaria, sint cu 1000 de ani mai vechi decat cele Sumeriene

4. Tablitele din Muntii Neamtului, tot mai vechi decat tablitele sumeriene cu 1000 de ani

5. Descoperirea din Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 August 2003; americanii si romanii patrund sub masivul bucegi si descopera o sala a proiectiilor cu holograme care au aratat istoria adevarata a terrei, au descoperit amfora cu aur monoatomic, care duce la longevitate, adica o persoana poate trai mii de ani in acelasi corp fizic, daca ar consuma asa ceva in anumite perioade stabilitate

6. Descoperirea din Masivul Sureanu din 1990 – cand au descoperit un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime, lucru inexistent pe planeta, caci aurul se gaseste numai in forma de minereu combinat cu alte nemetale, nu si in forma pura desavarsita; se pare ca dacii cunoasteau taina spirituala a aurului, care este de fapt o lumina condensata

7. Cel mai vechi cuptor, de pe aceasta planeta, de topit metale s-a gasit la Campeni; a fost atestat la aproximativ 6000 de ani i.e.n.

8. Sarmizegetusa – alt loc special conform celor de la BBC; s-ar afla niste artefacte fabuloase sub acest loc (arhiva atlantilor)

9. Artefactul de sub Masivul Ceahlau. Conform lui Radu Cinamar, sub Ceahlau se afla un artefact sinonimic cu cel din Bucegi

10. Padurea Baciu, din Cluj Napoca, considerata "cea mai paranormala zona de pe planeta", conform celor de la Discovery, unii considerand-o o zona atemporala, adica un fel de spartura in continumuul spatiu-timp din acea zona!

Cam astea sint topul celor 10 lucruri fantastice despre Romania .



Cum s-a ajuns aici?
Iata schita planului Mugurel Isarescu

ZIUAnews vă prezintă o scrisoare primită de la guvernatorul BNR, de Banca Federală • În documentul declasificat de americani, datat, cel mai probabil, la începutul anilor ‘90, Mugur Isărescu își expune intențiile pe termen lung cu privire la România • În planul lui Isărescu, este schițată privatizarea economiei românești • Șeful BNR vorbește despre intențiile sale privind “reformarea sistemului economic și bancar” din România și Europa de Est
O scrisoare adresată de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, către conducerea Trezoreriei SUA (Federal Reserve – FED), filiala Kansas, a fost, recent, declasificată. Tonul folosit de guvernatorul BNR în document trădează curtoazia acestuia. Isărescu prezintă starea naţiunii şi a economiei româneşti în perioada post-decembristă, subliniind şi angajamentele pe care guvernatorul BNR și le-a asumat în fața celor de la FED. În document se vorbeşte despre privatizări, despre asistenţa acordată României de FMI şi BM, dar şi despre politicile monetare care vor fi aplicate monedei naţionale. Citind documentul, nu am putut să tragem decât o singură concluzie: această scrisoare este primul înscris care atestă începutul vânzării României către puterile occidentale sau, dacă nu vânzarea, măcar punerea la dispoziţia marilor puteri a economiei româneşti, a politicilor fiscale şi, implicit, a celor sociale. Interesant este faptul că scrisoarea a apărut pe site-ul FED New York, zilele acestea, motivul desecretizării regăsindu-se, credem noi, în prevederile legislaţiei americane.

Traducerea integrală a scrisorii:

“În primul rând, permiteți-mi mie și domnului Urdea (n.r. – predecesorul lui Mugur Isărescu la conducerea BNR) să mulțumim Federal Reserve Bank of Kansas City pentru această imensă oportunitate. Participarea, de anul trecut, la o conferință internațională în care s-a discutat despre reformele radicale din sistemul economic și bancar din România a fost nu numai peste posibilitățile noastre, ci și peste visurile noastre. Subiectul despre care discutăm acum este foarte complex și eu nu pot pretinde să îl tratez în mod comprehensiv. Prefer, în loc, să vă prezint câteva idei personale despre conceptul nostru de convertibilitate. În același timp, o să încerc să încep prin reformarea sistemului economic și bancar, nu numai în România, ci, de asemenea, și în statele din Europa de Est. Împărtășim opinia potrivit căreia diferențele economice și situațiile politice din țările din Europa Centrală și de Est necesită abordări diferite.
În ceea ce privește situația României, credem că singurul mod efectiv în care s-ar putea face, în mod real, o tranziție de la o economie centralizată la o economie de piață, ar trebui să fie axat pe trei planuri. În primul rând, trebuie să dezmembrăm instituțiile centrale de planificare și controlul lor rigid asupra prețurilor, salariilor, precum și asupra altor variabile economice și să punem în locul lor instituțiile de piață potrivite. În acest sens, în opinia noastră, este esențială reforma radicală a sistemului bancar.
În al doilea rând, trebuie să convertim proprietatea (bunurile) și să promovăm sectorul privat. Aici, în opinia noastră, esențial în acest proces este transformarea companiilor de stat. În al treilea rând, trebuie să construim plasa de siguranță în sistemul de asigurări sociale, potrivită pentru mecanismele unei economii de piață. Pentru România, acesta este un punct cu atât mai important, pentru că populația României a suferit prea mult, mai ales în ultima decadă – decada nebuniei – și suntem foarte siguri că orice tranziție de succes către o economie de piață depinde de evitarea producerii de noi suferințe populației din România. În ceea ce privește convertibilitatea, suntem întru totul de acord cu conceptul prezentat de domnul Bergsten și de domnul Williamson, cu privire la modalitatea actuală de convertire și importanța convertirii valutei (circulație monetară) pentru economiile de piață emergente din Europa de Est. Un aspect bun, subliniat de autori, este că planificarea centralizată a fost caracterizată nu doar prin imposibilitatea de a converti moneda, dar și de imposibilitatea de a converti bunurile. Ar trebui să adaug că inconvertibilitatea în România a atins un adevărat vârf în ultimii ani ai regimului anterior. Biletele de bancă au devenit din ce în ce mai mult bilete de loterie. Cu noroc și multă răbdare, se presupunea că vor cumpăra ceva bunuri, de multe ori nu chiar pe cele dorite.
Abordarea noastră legată de convertibilitate este corelată cu secvențele generale din reformele economică și bancară din România. Prefer abordarea secvențială, în locul celei de “bing bang” sau a celei graduale. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de prioritățile României. România a fost, cu excepția Albaniei, cea din urmă țară din Europa de Est care a mers spre democrație și spre o economie de piață. Am început, în decembrie 1989, cu cel mai centralizat și mai rigid sistem economic și cu o adevărată dictatură. Apoi, am avut o revoluție însângerată, care, din nefericire, a fost urmată de șase luni de vid politic și neliniști sociale. Dacă e să privesc partea pozitivă a revoluției din România, am descoperit că dispariția Partidului Comunist, în cea mai fierbinte zi din decembrie, a eliminat toate obstacolele ideologice împotriva cărora am luptat. Există un consens național pentru democrație și pentru o economie de piață. Guvernul nou ales este puternic determinat să acționeze rapid în această direcție.
Ce am făcut, deja, până în acest moment? Actul de Conversie a întreprinderilor de stat a fost dezbătut și a trecut acum câteva luni prin noul Parlament al României. În concordanță cu acesta, trei sferturi din întreprinderile de stat au devenit companii comerciale, a căror privatizare este dorită în totalitate, de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, începând, cel mai probabil, din această toamnă. Ultimul sfert din întreprinderile de stat, dintre care, cele mai multe asigură utilități publice, au devenit companii autonome, deținute de stat. Mai devreme, în martie acest an, alte două legi majore au fost trecute prin Guvernul provizoriu. Una a permis și a promovat înființarea unor companii noi, private, iar cealaltă a relaxat, în mod semnificativ, regulile cu privire la investițiile străine în România. Ce ne așteaptă în viitorul apropiat? Construim legi privind reformarea radicală a sistemului bancar românesc – avem asistență de la Banca Mondială și FMI în acest capitol. Sperăm că legea privind reforma sistemului bancar va trece nu mai târziu de sfârșitul acestui an. De asemenea, pregătim proiectul de lege cu privire la plasa de siguranță în sistemul de asigurări. Obținerea convertibilității monezii României este văzută în acest context, al reformei economice interne și al reformei sistemului bancar. Instituțiile specifice și cadrul general legal pentru convertibilitate vor fi create, în principal, prin reforme bancare. În plus, împărtășim opinia domnului Bergsten și pe aceea a domnului Williamson cu privire la faptul că introducerea, deopotrivă, a convertibilității bunurilor și a convertibilității monedei, în mod conexat, este o idee bună. De aceea, eu consider că legea Conversiei întreprinderilor de stat este critică. Abordarea noastră cu privire la convertibilitate, gradualism rapid, este bazată pe licitație de monedă și retenție de conturi. Cadrul legal pentru stabilirea retenției conturilor a fost deja fixat prin Actul de Conversie și prin Actul Antreprenorilor Privați. Potrivit acestor legi, companiile românești au voie să rețină 30 la sută din profiturile schimbului internațional iar, din februarie anul viitor, 50 la sută. Probabil că mai avem nevoie de niște calificări tehnice, în acest moment. Ne pregătim pentru cadrul legal pentru schimburile internaționale prin licitație, pe care plănuim să le ținem de două ori pe lună, începând cu luna octombrie a acestui an. Companiile românești care au nevoie de valută vor cumpăra de la cei care o au. Rata de schimb la licitație, în opinia noastră, nu va afecta (și vom încerca să nu afecteze) rata oficială de schimb sau alte tranzacții comerciale. Permiteți-mi să detaliez puțin această chestiune, care a fost mult dezbătută de economiștii români și a beneficiat de sfatul FMI. În opinia noastră, ambele instrumente au potențial, dacă sunt utilizate corect și temporar, pentru că introduc o marjă mare de liberalizare a schimbului și a sistemului de schimb valutar, pavând drumul spre convertibilitate. Consider că următoarele condiții sunt necesare pentru îndeplinirea acestui scop:
Pentru conturile curente:
Să asigurăm un nivel de menținere substanțial, cel puțin 30 la sută sau poate 50 la sută (acesta a fost un punct dezbătut).
Să fie nediscriminatoriu, să se aplice în mod egal în mai multe domenii ale economiei și
Să exceptăm de la regulile de licențiere acele importuri care sunt finanțate de retragerile din aceste conturi
Pentru licitațiile de schimburi străine:
Să fie considerat un corelativ necesar al conturilor obișnuite, pentru a asigura o alocare mai rațională a schimburilor străine rareSă evităm barierele administrative la cerere (de exemplu, prin limitarea persoanelor care pot licita sau sumele care pot fi limitate), evitând, astfel, corupțiaSă limităm diferența dintre rata de schimb oficială și cea de la licitații și Să extindăm licitațiile cât de repede se poate, cu misiunea de a le utiliza ca o sursă cheie de informații pentru stabilirea unei rate de schimb unice.
Desigur, pentru a obține convertibilitatea pentru moneda națională a României, trebuie să continuăm ceea ce deja am început, de la începutul acestui an – aceasta este corectarea supraevaluării substanțiale a monedei naționale. Am fost devalorizați semnificativ o dată și poate vom mai fi în această situație în această toamnă. În același timp, trebuie să stabilim un regim al ratei de schimb valutar potrivit. În opinia mea personală – dezbătută până acum în România – aceasta poate fi făcută prin aranjarea (stabilirea) unui coș de monede, dar vreau să spun, o aranjare (stabilire) foarte flexibilă”.

Sursa: Război întru Cuvânt ( )


Simona Fica despre aurul Romaniei

Aurul Romaniei este scos ilegal din tara. Primul transport, a 20 de tone de lingouri de aur cu destinatia Germania, s-a facut in ziua de 25 martie 2002. De atunci, Mugur Isarescu continua nestingherit jaful de la BNR. Ne-am putea gandi ca Guvernatorul Bancii Nationale este de buna credinta si ca depune in banci straine diferite cantitati de lingouri pentru a se obtine dobinda (asa afirma el!). Dar ce ne facem ca, in vreme ce am aflat de iesirea aurului din tara, nu mai exista nici o evidenta a repatrierii sale?

Asa cum Aeroportul Otopeni are o evidenta riguroasa a scoaterii aurului, de ce nu se gaseste nici o hartie cu privire la revenirea lui in Romania? Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca nimeni nu stie care este destinatia sutelor de milioane de dolari care se incaseaza anual ca dobinzi pentru aceste documente.

Banuielile noastre s-au transformat in certitudini in momentul in care am primit un document, eliberat la 19 decembrie 2001 de firma HCS Transporturi Speciale, care spune asa: „Catre Aeroportul International Otopeni - Director General. Conform Contractului de prestari servicii nr. 6.284/13. 05.1999 si Actului – aditional nr. 15.264/ din 18.XII.2000, vor insoti transportul de valori si vor patrunde pe pista aeroportului - prin Poarta 1, in ziua de 20.XII.2001, la cursa KLM 1360, pentru ora 12,30, ora la care se vor prezenta la cargo KLM toate documentele de expediere a valorilor ridicate de la S.C «Aurul» Baia Mare – domnii Panait Ion si Pecingine Niculae, cu autoblindata B-36-HCS”. Evident, conducerea aeroportului a aprobat cererea, precum si insotirea transportului de aur de catre paza aerogarii.

In aprilie 1999 s-a scos din Romania, tot la solicitarea lui Isarescu, alta cantitate de aur. Mai exact, 325 kg lingouri din exploatarea din Maramures, imbarcate intr-un avion de catre firma romano-australiana „Esmeralda”. Dupa numai citeva luni, sarlatanii de la firma „Esmeralda” aveau sa provoace, prin nepriceperea si lacomia lor, dezastrul ecologic cunoscut, care a prejudiciat grav imaginea Romaniei in lume.
Revenim la transportul de aur din 19.XII.2001, in care nu mai apare firma „Esmeralda”, ci este bagata la inaintare S.C. HCS Transporturi Speciale. Aceasta este patronata de un personaj extrem de dubios, pe nume Heinrich Schorsch, care confera si initialele firmei. Personajul este un colaborator apropiat al lui Mugur Isarescu si, de-a lungul timpului, Serviciul Roman de Informatii a furnizat numeroase dovezi despre activitatile sale de tip mafiot. Firma HCS reprezinta firma internationala „Handels Kontor Schorsch GM – S.A. Simeral” din Germania, cu care Banca Nationala a Romaniei a incheiat, in data de 18.XII.1991, un contract-cadru pentru livrarea de mijloace de transport valori si materiale pentru fabricat monede metalice, utilaje de tiparit bancnote si inscrisuri de valoare, masini de numerotat si impachetat bancnoate si monede metalice, piese de schimb, aparatura electronica etc. Cu toate ca Banca Nationala a Romaniei avea oferte din partea a 6 firme din SUA, Germania, Canada si din alte tari pentru achizitionarea de mijloace de transport de diferite tipuri si capacitati - s-a preferat firma HCS din Germania, care nu a prezentat nici o oferta si, fara sa existe o comanda scrisa, au fost achizitionate in anul 1991 prin aceasta firma 20 de masini, cu o valoare de 1,1 milioane de dolari. De asemenea, prin Adresa nr. 8/505/23.05. 1991, eliberata de Directia tezaur si operatiuni de casa din Banca Nationala a Romaniei, s-au cumparat – tot prin firma intermediara HCS! - inca 6 autoturisme blindate de tip GMC, cu capacitate de 3,5 tone fiecare, in valoare totala de 973.800 marci germane. Din pacate, mijloacele de transport achizitionate nu corespund citusi de putin conditiilor de transport valori, in sensul ca au 3 usi de intrare in tezaur, in loc de una singura, iar cabina soferului are usa spre tezaurul din autoduba. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca usile nu sint prevazute cu doua incuietori diferite si nu dispun de sistem de alarma, ceea ce denota ca, din constructie, aceste mijloace de transport au fost concepute pentru alte destinatii. Totodata, masinile importate pe sume atit de mari de cuplul Isarescu-Schorsch consuma o cantitate de carburanti cu mult mai mare decit mijloacele de transport fabricate in tara. Intrebare: cite tone de aur au scos pina acum din Romania mafiotii de la „Esmeralda” si de ce beneficiaza de aprobari legale din partea Bancii Nationale a Romaniei, a Directiei Generale a Vamilor, a Politiei de Frontiera, a autoritatilor aeroportuare?

Am intrat in posesia a nu mai putin de 18 astfel de documente, care atesta scoaterea din Romania cu o frecventa aproape zilnica a valutei.

  • Documentul nr. 1: Banca Comerciala a Romaniei solicita in ziua de 10 decembrie 2001 accesul pe pista pentru un „transport de valori bancare la Zürich, cu Compania Swiss Air”. Semneaza director Marin Treapad si sef de serviciu Viorica Frangeti.
  • Documentul nr. 2: Banc Post solicita accesul pe pista pentru „un transport de valori bancare la Zürich cu zborul SR 463, in ziua de 10 decembrie 2001”.
  • Documentul nr. 3: Banca Comerciala Romana scoate iar valuta spre Zürich, chiar a doua zi, in 11 decembrie 2001.
  • Documentul nr. 4: Banca Comerciala Romana scoate valuta tot spre Zürich, la 3 ianuarie 2002. Observati ca nici nu se terminasera sarbatorile de iarna. Ce graba mare pe ei!
  • Documentul nr. 5: Banca Romana pentru Dezvoltare scoate si ea valuta din tara, la 4 ianuarie 2002, tot catre Elvetia, cu cursa SR 463.
  • Documentul nr. 6: Banca Romana pentru Dezvoltare mai scoate valuta si in 8 ianuarie 2002, tot spre Elvetia si tot cu cursa SR 463. A se remarca faptul ca directorul bancii, Ilie Gheorghe, nu-si asuma raspunderea. Semneaza de fiecare data altcineva pentru el.
  • Documentul nr. 7: Banca Comerciala Romana scoate din nou valuta, la 14 ianuarie 2002, tot catre Zürich.
  • Documentul nr. 8: Banca Comerciala Romana nu mai pridideste cu scoaterea valutei, schimba compania Swiss Air cu Compania Cross Air, dar nu-si schimba naravurile si mai efectueaza un transport, la 29 ianuarie 2002.
  • Documentul nr. 9: Banca Romana pentru Dezvoltare scoate din nou valuta din tara, la 29 ianuarie 2002, tot catre Elvetia, iar directorul Ilie Gheorghe se ascunde din nou, lasind pe altcineva sa-si asume raspunderea.
  • Documentul nr. 10: Aceeasi Banca Romana pentru Dezvoltare efectueaza din nou un transport de valuta spre Elvetia in ziua de 1 februarie 2002, iar directorul Ilie Gheorghe tot nu semneaza adresa, ceea ce arata ca-si da si el seama de ilegalitatile respective.
  • Documentul nr. 11: Banca Comerciala Romana scoate valuta din nou, la 11 februarie 2002, tot catre Elvetia.
  • Documentul nr. 12: Banca Comerciala Romana da in clocot si efectueaza un alt transport, dupa numai doua zile, mai exact la 13 februarie 2002, tot catre Elvetia.
  • Documentul nr. 13: Apar si Raiffeisen Bank si Banca Agricola, care scot si ele valuta, tot in 13 februarie 2002, dar nu spre Zürich, ci spre Viena.
  • Documentul nr. 14: Banca Comerciala Romana scoate valuta din nou, pe banda rulanta, in 18 februarie 2002, tot catre Zürich.
  • Documentul nr. 15: Reapare la orizont Banca Romana pentru Dezvoltare, care, la 19 februarie 2002, mai efectueaza un transport catre Elvetia.
  • Documentul nr. 16: Printr-o adresa catre generalul Dan Gheorghe, director general adjunct al Aeroportului Otopeni, Banca Comerciala Romana cere sprijinul pentru efectuarea unui nou transport, dupa numai o zi, in 20 februarie 2002, tot catre Elvetia.  
  • Documentul 17: Cu o frecventa iesita din comun, aceeasi BCR scoate valuta din Romania si in 21 februarie 2002, tot catre Elvetia, si tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.
  • Documentul 18: Banca Comerciala Romana mai efectueaza un transport la 12 martie 2002, tot catre Elvetia, si tot cu ajutorul generalului Dan Gheorghe.

Asa sa se poata explica dezastrul financiar-bancar in care se afla Romania? Exploziv-News solicita, oficial, Curtii de Conturi a Romaniei, declansarea unei anchete la singe la toate aceste banci si la Aeroportul International Otopeni. Nici o justificare sau explicatie nu se sustine. Frecventa transporturilor de valuta este prea mare pentru a nu da de gindit ca totul face parte dintr-un plan diabolic de jefuire si decapitalizare a Romaniei.  


Sinecura, nu cultura!

Anti Culture, originally uploaded by thebadgerrides.

Iniţial, m-am gândit că nu are rost să-mi pierd timpul ca să vă dau replica, domnule Daniel Barbu… În final, programul dumitale, minor ca sursa din care ai citat (cântăreţul de şansonete Michel Sardou), dar şi atitudinea tipică de membru PCR m-au determinat să-ţi răspund.

Problema mea cu persoana dumitale, domnule Barbu, ţine de anatomie, e adevărat. Dar nu de fizionomie, aşa cum meschin şi vicios insinuezi, ci de un defect care nu se vede. Caricaturizându-te, domnule ministru, nu mi-am bătut joc de miopia dumitale (soţia mea are acelaşi defect de vedere), ci de stilul pe care l-ai adoptat. În plus, dumneata nu pari a face parte din clasa mamiferelor, ci din cea a nevertebratelor! Înainte să devii senator şi ministru, erai ca un leu paraleu, ca un doctor plin de soluţii pentru cultura bolnavă a României, iar acum, când eşti la butoane, miauni că nu poţi apăsa pe ele. Îţi spun eu de ce: pentru că nu mai ai mâini, ci doar o cocoaşă: “eu nu pot… staţi să vedeţi… n-am buget… specialiştii lor sunt mai tari…”. În ce, dacă-mi permiteţi să vă întreb? În ce sunt mai tari specialiştii de la Roşia Montană Gold Corporation? Nu puteţi să semnaţi propunerea ca situl român de la Roşia Montană să fie înscris în patrimoniul UNESCO pentru că “ăia” au numai un arheolog şi un istoric de partea lor în timp ce RMGC “înseamnă macroeconomie”?! Dar atitudinea Academiei Române, în această chestiune, nu contează? Dar rezoluţia adoptată de Parlamentul European care interzice exploatările miniere ce folosesc cianuri chiar nu contează? Nu te impresionează nici un pic? Din principiu, ar trebui să fii de partea culturii…

Crezi că e lăudabil că ai decis să ai idei puţine, dar fixe, din lipsă de bani? Vrei să construieşti şi matale ceva? O sală polivalentă? Pentru asta ar fi bani? Nu se găseşte un alt investitor în afara statului? Puţinul de care dispui nu se poate cheltui în ceva care e mai puţin lucrativ? Ca de exemplu pentru măcar încă 1% de excavări la Sarmizegetusa şi întreţinerea lor? Sau poate numai pentru cele trei muzee de care “faci vorbire”. Chiar! Asta ar fi meseria ta de bază. Muzeul Colecţiilor e, într-un fel, copilul matale. Cred că l-ai ctitorit în aceeaşi măsură ca Nicolae Ceauşescu. Ai putea face măcar inventarul să vezi ce a mai rămas din colecţiile luate cu japca din alte muzee. Ştii măcar câte s-au “volatilizat” prin “retrocedări” asemenea colecţiei “Dona”?

Apropo! Dacă tot îţi place să te legi de trecutul meu: eu am fost membru al Partidului România Mare, pentru că sunt naţionalist. Cred că e mai bine peremist decât pecerist, ce zici, tovarăşe Barbu? Sau poate vrei să spui că nu erai membru al PCR pe vremea când te trimitea să faci recensământul operelor de artă de patrimoniu prin casele oamenilor înainte de 1989?

Ameninţi că-ţi vei da demisia dacă soluţia guvernului nu-ţi va da satisfacţie în cazul Roşia Montană? Matale din ce neam eşti? Nu eşti român? Nu-ţi pasă de ţara asta şi puţinele ei vestigii? Dă-ţi demisia de pe acum! Sau deviza matale e: “Sinecura, nu cultura!”. Poate eşti ca domnul Ponta… Ce-o să faceţi? Veţi da toţi românii afară din ţară dacă vă critică?

Eugen Mihăescu

De ce a luat elitei romanesti atata timp sa vada si spuna adevarul?!
Iar cand o face, se intampla prin vocea izolata a unuia care nu mai are ce pierde...

Debate (59), originally uploaded by europeanvoice.

Desacralizarea Occidentului (I)
Scris de Adrian Severin

Propaganda comunismului real nu a obosit in incercarea de a convinge poporul cu privire la superioritatea absoluta a acestuia asupra capitalismului. Prizonierilor lagarului sovietic li se spunea zilnic ca libertatea adevarata se gasea inauntrul iar nu in afara hotarelor sale incercuite cu sarma ghimpata.
Inclinati spre a confunda realul cu posibilul si dotati cu o imaginatie apta a face din orice utopie o posibilitate, pe masura ce aceasta indoctrinare se intetea, romanii conchideau ca perfectiunea exista dar nu la ei ci in Occidentul capitalist. Acolo erau virtutea si implinirea, meritul si libertatea, demnitatea si prosperitatea, lumina si progresul. Azi, dupa ce zidul „inchisorii” a cazut, ei incep sa constate, insa, ca vechea propaganda, care obtinuse efecte exact inverse celor dorite, nu era tocmai mincinoasa. In contact direct cu capitalismul real, mitul perfectiunii Occidentului se destrama.

Vietuind intr-o societate inchisa si controlata, romanii nu puteau compara decat imaginea radioasa a binelui absolut care, chipurile, le caracteriza existenta, cu realitatea respectivei existente. Cu cat distanta dintre ele crestea cu atat se insinua in constiinta colectiva sentimentul ca ceea ce romanii traiesc, nefiind binele absolut, nu putea fi decat raul absolut. Pe masura ce diferenta dintre vorbe si fapte se amplifica, traiul lor le aparea nu ca fiind perfectibil ci ca fiind la antipodul perfectiunii; adica absolut si definitiv imperfect, de-a dreptul odios. Or, cum omul nu poate trai fara sa spere, speranta evadarii din raul absolut se lega de un bine absolut, imaginar despre care, cu fiecare zi de suferinta care trecea, se credea tot mai intens ca se gaseste dincolo, in Raiul capitalist. Daca binele absolut este posibil iar el nu se gasea la noi insemna ca se afla in cealalta tabara a lumii bipolare.

De acolo mai patrundea din cand in cand in aerul sufocant al dictaturii – zisa „democratie populara” – adierea mesajelor de solidaritate care atestau ca lumea libera se ostenea sa isi elibereze fratii capturati in spatele Cortinei de Fier, izbind cu tarnacopul democratiei in betonul armat al Zidului de la Berlin. O asemenea briza purta numele amendamentului Jackson-Vanik, potrivit caruia SUA trebuiau sa refuze statutul natiunii celei mai favorizate statelor cu economie de comanda (deci statelor comuniste) care nu garantau cetatenilor lor libertatea de circulatie (de a emigra), precum si alte drepturi fundamentale. Bataliile intre democratiile capitaliste si dictaturile comuniste pe aceasta tema aveau sa fie dure.

Cand portile „lagarului” au fost daramate de catre insisi „prizonierii” revoltati, acestia – romani si nu numai – au descoperit, insa, cu uluire ca de partea cealalta intrarea era zidita. Cand Zidul de beton de la Berlin s-a prabusit sub greutatea dorintei de libertate a celor inchisi in spatele lui, acestia aveau sa constate ca in afara el era dublat printr-un zid de aur cu contraforti de vize si creneluri de egoism si lacomie. Spre a trece de el trebuia abandonat mai intai tot ce se construise cu jertfa sub legea comunista iar in final suveranitatea insasi.

Amendamentul Jackson-Vanik a fost abrogat in 2012. Romanii, liberi acum sa emigreze, nu se bucura, insa, nici astazi de scutirea de vize spre a calatori liber in SUA; dupa cum libera circulatie prin admiterea in spatiul Schengen le-a fost refuzata pe criterii pe cat de absurde pe atat de ilegale. Criterii pe care, culmea umilintei, conducatorii romani au fost siliti – sau „stimulati” (a se citi „cumparati si santajati”) – sa le accepte. Dupa Presedintele Basescu, Premierul Ponta a dat semnalul ca Romania nu se mai opune mecanismului de verificare a justitiei (MCV) care o tine in postura de membru de rang secund al UE si care a fost invocat abuziv spre a nega romanilor dreptul la libera circulatie. Ceea ce alta data era reprosat dictaturii ceausiste este acum practica Occidentului democrat. O practica invaluita de aceeasi minciuna si in aceeasi ipocrizie.

Toate constitutiile tarilor civilizate demne de acest nume, prevad ca nationalii nu pot fi extradati. Romania este obligata, insa, sa isi extradeze cetatenii suspectati de comiterea unor infractiuni in strainatate, in timp ce strainii care comit infractiuni in Romania sunt lasati sa plece linistiti acasa unde, culmea cinismului, sunt si premiati pentru „faptele de bravura” comise pe meleaguri straine. A se vedea cazul cetateanului american care l-a ucis pe cantaretul Teo Peter. Romania revine astfel la "regimul jurisdictiei consulare" de dinaintea obtinerii independentei de stat.

In timp ce romanii sunt portretizati ca fiind exceptia coruptiei absolute in lumea euro-atlantica - in care cinstea ar fi regula - si prin aceasta se justifica interventia externa in politica romaneasca, fostul ambasdor al SUA, Mark Gitenstein, cel care cerea ca din Guvernul roman sa plece ministrii declarati de ANI in conflict de interese, ajunge sa administreze averi romanesti insemnate in favoarea unor cercuri de interese al caror lobist este. Aidoma, dincoace de ocean, in cele mai diverse modalitati, UE isi impune oamenii in fruntea institutiilor publice romanesti si intervine pentru ca o justitie controlata politic (inclusiv prin MCV) sa condamne la inchisoare si, deci, la moarte civila, elitele romanesti incomode; simultan cu musamalizarea sau minimalizarea cazurilor de coruptie in care sunt implicati polticieni occidentali. Secretarul General al Comisiei Europene, doamna Catherine Day, a cerut in scris ministrului roman al justitiei sa ii prezinte „progresele” in urmariea penala a unor oameni politici din Romania, identificati prin nume si prenume, despre care se presupunea ca savarsisera fapte de coruptie, dar nu a facut vreodata nici cea mai mica referire la corupatorii acestora din strainatate.

Desi Franta, Olanda, Marea Britanie si uneori chiar Germania au blocat adoptarea unor masuri vizand adancirea integrarii europene, in timp ce Romania le-a adoptat pe toate – incepand cu Tratatul constitutional si terminand cu Pactul fiscal – cu maxima viteza si fara rezerve, desi Franta si Germania iar nu Romania, au fost primele care au incalcat prevederile Pactului de stabilitate, desi recesiunea domneste astazi in zona euro iar nu in Romania, membrii occidentali (si nordici) ai UE afirma cu orice prilej ca Romania ar fi intrat prematur in uniune si ca experienta negativa a aderarii sale ar trebui sa incetineasca admiterea de noi state.

Desi mediile de afaceri occidentale, dar si reprezentantii societatii civile, atesta ca forta de munca romaneasca (ca si cea poloneza sau bulgara) are o contributie majora la functionarea economiei si rezolvarea problemelor sociale ale vechilor membri ai UE, multi dintre acestia pledeaza deschis pentru interzicerea intrarii romanilor pe pietele muncii de acolo. In Italia, cu cativa ani in urma, mobilizarea marilor agenti economici pentru care plecarea muncitorilor romani ar fi fost o grea lovitura, mai mult decat declaratiile din varful buzelor ale comisarilor europeni, au franat masurile aberante de expulzare a romanilor. In prezent, in Marea Britanie, guvernul si opozitia, deopotriva, au gasit in „invazia” romanilor, pe deasupra purtatori ai unor boli letale contagioase apte a extermina nobilul neam al englezilor (sic!), calul populist de bataie intru promovarea politicilor xenofobe si antieuropene.

Insultele romanofobe din presa britanica, scrisa si electronica, tolerate sub pretextul „libertatii de expresie”, au atins cotele insanitatii mentale. Ele rivalizeaza cu cele din media franceza unde identificarea repetata a romanilor cu cersetorii Europei, a ajuns pana la portretizarea unui mare regizor roman, membru in juriul festivalului de la Cannes, Cristian Mungiu, drept sarantoc amator de bacsisuri. Asta ca sa nu mai amintim despre odiseea romilor – comunitate etno-culturala care, lipsita de stat national in Europa, este o minoritate nationala exclusiv europeana. Esecul si lipsa de vointa a Occidentului cu privire la integrarea lor sociala, au condus, in tari precum Franta, Italia sau Germania, la ideea transformarii Romaniei in „lagar de concentrare” al tiganilor europeni.

Criza financiara mondiala izbucnita in 2008 a devoalat obiceiul marilor banci occidentale de a specula datoriile toxice ale propriilor clienti, pe care chiar ele ii conseiasera. Cand datoriile cumulate au devenit prea mari pentru a mai exista speranta de a fi platite, s-a cerut statelor sa „cumpere” bancile, sa le subventioneze, gireze sau imprumute cu... banii contribuabililor. In asa-numitele „economii emergente” est-europene – adica fostele economii comuniste demantelate – in care sistemul bancar – economia in general – a ajuns sa fie format cvasi exclusiv din sucursale ale agentilor economici occidentali, banii primiti din bugetul de stat au fost transferati societatilor-mama, fugind „acasa” in Occident. Platitorii de impozite ai tarilor celor mai amarate din Est au fost pusi sa-i salveze pe bogatii cei mai lacomi si mai iresponsabili din Vest.

Concomitent, lichiditatile Occidentului, de care statele Orientului ex comunist aveau nevoie, au fost oferite sub conditia aplicarii unor politici de integrare opuse strategiilor de crestere. Evident, autarhismul si economia de comanda, cu voluntarismul sau aberant, au dus spre o dezvoltare irationala, artificiala, rupta de legile pietei. De aici nevoia restructurarii, ca premisa a accesului in ansamblul european si a supravietuirii agentilor economici din Est pe piata interna a UE. De la restructurare la desfiintare, distanta este, insa, foarte mare. Restructurarea necesara integrarii europene si euro-atlantice nu insemna si nu putea insemna, de exemplu, transformarea unei tari cu resursele agrare ale Romaniei, in importator de pepeni si ceapa. Lichiditatile aduse din Occident in economia romaneasca supercapitalizata mostenita de la comunism, nu au servit restructurarii ci lichidarii, nu au vizat eficientizarea ci decapitalizarea, nu au dus la cresterea competitivitati agentilor economici romani ci i-au convertit de la calitatea de producari pentru export in intermediari pentru import. Apoi, mentinerea fortata a cursului monedei nationale la nivele nejustificat de inalte a incurajat importurile de marfuri si servicii, odata cu exportul de locuri de munca. O tara ca Romania a ajuns sa asigure cresterea economiilor occidentale bazate pe exporturi, permitand mentinerea locurilor de munca acolo si oferind, pentru ocuparea acestora, inteligenta romaneasca prelucrata cu bani romanesti.

Pentru ca lucrurile sa mearga astfel, adica spre a putea sustine importurile in conditiile unei balante comerciale dezechilibrate, spre a capitaliza sucursalele sau filialele bancilor straine si spre a mentine stabilitatea cursului valutar, statele mai sarace - orientale si sudice - s-au imprumutat. De unde? Tot din Occident si incurajate de occidentali. Ajunse, in cele din urma in faliment, li se cere acum sa cedeze suveranitate in schimbul solidaritatii. Adica sa se auto-desfiinteze. Cancelarul Merkel a spus-o cu subiect si predicat. Numai asa vor primi „ajutorul” financiar cu care sa ii indestuleze pe... creditorii occidentali - de la care vin sumele „salvatoare”.

"Disciplina bugetara" este eufemismul care denumeste "austeritatea". Pentru ca deficitele bugetare sa poata fi finantate cu sansa ca imprumuturile sa fie restituite, ele trebuie sa ramana in limite rezonabile. Asta inseamna reducerea cheltuielilor statului. Cand, insa, tari precum Grecia, si-au propus sa reduca fondurile destinate importului de armament, li s-a pus in vedere ca taierile trebuie operate la pensii, sanatate sau invatamant. Si ca sa nu se mai piarda productie din cauza protestelor sociale, s-a decis interzicerea grevelor (sic!).

Conducatorii nationali care nu au acceptat asemenea politici nu au rezistat. Majoritatea celor care s-au opus au intrat in malaxorul institutiilor, chipurile, specializate in lupta impotriva coruptiei, create si conduse cu sprijinul unor dezgustatoare cozi de topor locale, dupa proiecte sui generis recomandate de diverse institutii internationale (in primul rand de CE), fara nici un corespondent in practica asa ziselor "democratii consolidate". Ceilalti au batut recorduri de longevitate in functie sau au fost aparati impotriva cuvenitei dezaprobari populare denuntata ca "lovitura de stat". Autorii unor asemenea „lovituri” – parlamente, majoritati electorale, societate civila etc. (sic!) – au fost fortati sa dea inapoi prin aplicarea de sau sub amenintarea cu sanctiuni economice si politice.

Este adevarat ca putinul capital care a mai ramas in mainile capitalistilor romani a fost concentrat prin metode neloiale specifice acumularii primitive. Asa cum, de altfel, s-a intamplat, in zorii capitalismului, si in Occidentul euro-atlantic. Acum UE preseaza Guvernul roman ca acest capital, in locul socializarii si civilizarii, adica al aducerii lui in situatia de a contribui la atingerea obiectivelor sociale si a-i servi pe cetateni, sa fie confiscat de stat si astfel reintrodus in circuitul coruptiei transnationale. Cu alte cuvinte, in loc sa ii obligam pe capitalistii romani sa finanteze proiecte de interes public, le vom lua averile prin deciziile unei justitii controlate politic, facandu-i inca mai necompetitivi pe piata mondiala, iar capitalurile astfel "nationalizate" vor fi apoi reprivatizate in folosul capitalistilor straini, actionand ca "preacinstiti" corupatori.

"Imbogatiti-va!" - ii indemna Ionel Bratianu pe reprezentantii burgheziei romanesti in formare, constient ca pe bogatia lor se va cladi bogatia natiunii. UE, reprezentanta acelui Occident radios care cu doar cateva decenii in urma isi indrepta degetul acuzator spre sacul gol al societatilor est-europene proletarizate, cere azi saracirea acestora printr-o politica pseudo haiduceasca menita, in realitate, sa le imbogateasca pe ele; adica sa ia de la natiunile care nu au spre a putea da inca mai mult celor care au. Iar elitele politice romanesti, de voie de nevoie, accepta sa fie complicii si executorii acestui joc.

Romania este criticata pentru incapacitatea de a absorbi fonduri europene. Faptul este real. Va trebui vazut, insa, cat de mult nu a fost Romania capabila sa absoarba fonduri europene si cat de mult nu a fost lasata sa absoarba. Oricum, primadonele UE fac eforturi considerabile pentru ca banii "neconsumati" de saracii uniunii sa li se intoarca. "Prietenii cheltuirii corecte" acrediteaza ideea ca fondurile destinate coeziunii economice, sociale si teritoriale ar fi mai bine folosite daca ar consolida excelenta tehnologica a fruntii iar nu progresul cozii. Caci - nu-i asa? - locomotiva duce trenul iar nu ultimul vagon.

Anul 2012 a fost in UE anul uciderii democratiei. Intrucat Occidentul nu era pregatit sa accepte o noua conducere a Romaniei, votul a sapte milioane si jumatate de cetateni, reprezentand aproximativ 88% din opiniile exprimate la urne, a fost ignorat si printr-un adevarat diktat s-a impus pastrarea in functie a unui sef de stat demis de popor. Cand la sfarsitul aceluiasi an, electoratul roman a adus in Parlament, cu o impresionanta majoritate constitutionala, o alianta politica investita cu mandatul unei schimbari de un anumit tip, acelasi Occident a impus noului Guvern un pact reprezentand nu atat coabitarea cu seful statului in afara Constitutiei, cat divortul de popor in folosul agendei politice occidentale. In acelasi timp Greciei, Italiei si Spaniei li se cerea sa adopte politici anti-criza aplicabile doar cu tunuri de apa, gaze lacrimogene si bastoane de cauciuc, impotriva vointei populare iar Ciprului i se impunea, nici mai mult nici mai putin, nu nationalizarea bancilor ci pur si simplu confiscarea depozitelor bancare ale populatiei. Niciodata impostura democratica nu aparuse mai clar.

Pana nu demult despre aceste lucruri nu s-a vorbit. Spre a nu-si abandona iluziile si a ramane fara unicul reper moral viu care le mai ramasese, romanii si-au interzis punerea la indoiala a superioritatii occidentale. Daca ceva nu mergea in relatiile cu Occidentul singurii vinovati erau liderii lor nationali – corupti, incompetenti si iresonsabili - si institutiile nationale – ineficiente, birocratizate, dezorganizate. La limita romanii erau gata sa accepte ca si ei ca neam, sunt purtatorii unor vicii structurale care nu le permit integrarea armonioasa in civilizatia occidentala si ii fac incompatibili cu cultura occidentala rationala, pozitiva, progresista, moderna.

Anul 2012 a reprezentat, insa, momentul de cotitura. Comportamentul occidental, trasparentizat probabil si prin efectul crizei economice globale, a facut imposibila continuarea auto-amagirii. In consecinta, statisticile arata o uriasa crestere a euro-scepticsmului si a occidentalo-fobiei la romani.

Fenomenul este general dar premisele si consecintele sale in Romania sunt specifice. Despre ele vom vorbi in episodul viitor.



Via Flickr:
From "Colony," The World Book, 1920.

In ultima vreme reprezentantii a diverse natiuni pretinse civilizate si
dezvoltate ne tin lectii de morala,ne trag de urechi sau chiar ne insulta.
Sa revenim insa la moralistii din afara tarii si sa ii cunoastem mai bine.
Iata care este adevarul despre pionierii democratiei, ai drepturilor omului,
ai umanismului s.a.m.d.:

FRANTA: putere coloniala care a controlat, la un moment dat, aproape
13.000.000 kilometri patrati, aproximativ 9% din intreaga suprafata a
uscatului mondial. Un numar impresionant de tari au fost ocupate cu forta de
catre francezi. Prosperitatea Frantei se bazeaza intr-o buna masura si pe
crimele si jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea -
Algeria , Camerun, Ciad , Gabon , Niger , Senegal , Tunisia , Madagascar , Maroc,
Vietnam , Laos s.a.
In plus jumatate din Franta a fost colaboratoare cu Germania in al 2lea
razboi mondial si asta nu pare sa deranjeze atat de mult cat alianta
Romaniei cu Germania .
A facut masacru in coloniile din Nordul Africii cand acestea si-au cerut
independenta si chiar dupa dobandirea independentei au intervenit direct sau
indirect in evenimentele politice ale fostelor colonii.

ANGLIA : cel mai mare imperiu colonial si sclavagist pentru o perioada de
timp(in America ) - a cuprins peste 20%!!! din suprafata uscata a Terrei.
Prosperitatea Marii Britanii se bazeaza intr-o buna masura si pe crimele si
jaful din fostele tari coloniale. Iata cateva dintre acestea - India ,
Australia , America de Nord, Africa de Sud, Birmania s.a.

RUSIA: tara in care s-a nascut comunismul, o pacoste si o nenorocire pentru
Romania . Si-a consolidat pozitia de putere mondiala si prin crimele si jaful
la care si-a supus tarile vasale. Iata cateva dintre tarile exploatate de
Uniunea Sovietica - Romania , Moldova , Polonia, Ucraina , Belarus , Georgia,
Lituania, Letonia , Estonia , Armenia , Kazakstan , Uzbekistan , s.a..

SUA: Intemeiata pe genocidul indurat de indienii americani carora europenii
le-au ocupat pamintul pe care locuiau de mii de ani.  Populatii intregi
exterminate, infometate, alungate in rezervatii ca niste animale salbatice
ca sa faca loc foamei de inavutire a colonistilor europeni. Cea mai mare
tara cu oranduire sclavagista dupa caderea Imperiului Roman ce inca a
practicat segregarea rasiala p ana prin anii 60. Exemplu al democratiei si
iubirii crestine? Poate o ora Dumineca la biserica. Aventurile militare
germane din cele doua razboaie mondiale i-au accelerat industrializarea si
inarmarea si i-au transformat in jandarmul planetar. Fortati si de
expansionismul Rusiei si Chinei comuniste SUA, dupa Al Doilea Razboi
Mondial, a purtat mai mult de 10 razboaie importante - Vietnam , Iugoslavia,
Irak, Afganistan s. a., alaturi de diverse alte interventii militare in
toate colturile planetei mai mult sau mai putin legitime. A rasturnat
regimuri instalate democratic si de frica comunismului a sustinut
dictatori corupti si sangerosi atat pe continentul american( Chile , Argentina etc) cat
si Africa(Mobutu in Congo ) sau Asia . Au finantat in America Centrala grupari
armate teroriste vinovate de crime pe banda rulanta. Nu le-a pasat ca poate
oamenii saraci din acele tari aspira la acelasi nivel de prosperitate si
democratie ca in SUA. Sub masca apararii drepturilor omului si cu ajutorul
institutiilor financiar bancare multinationale au pus m ana pe resursele
naturale ale mai multor tari. Este emblematica pentru politica SUA
declaratia publica facuta de un partizan al acestor razboaie, Donald Trump:
"Sa le luam petrolul libienilor!".  In Afganistan mai important decat Bin
Laden erau minereurile strategice de care complexul militaro-industrial
american are nevoie ca de aer sau ca de petrol pentru a-si mentine
suprematia. Desigur ca se pune si intrebarea ce se intampla cu planeta daca
nu contrabalansau amenintarea  expansionismului altor mari puteri. Ar fi fost
o lume mai buna? Putin probabil daca ne uitam ce a insemnat gulagul Sovietic
si revolutia culturala din China unde se taiau degetele pianistilor.

GERMANIA : izvor al culturii si tehnicii europene a provocat doua razboaie
mondiale cu consecinte catastrofale - zeci de tari ruinate, genocid planetar
zeci de milioane de morti si alte sute de milioane cu vietile distruse!!! Au
infaptuit holocaustul prin care milioane de oameni au fost facuti sclavi
epuizati prin munca silnica, au fost gazati, si arsi in cuptoare precum
gunoaiele. Este un fapt ce nu se va sterge din memoria colectiva a lumii
p ana la sfarsitul istoriei universului. L-au ajutat pe Lenin sa revina in
Rusia ca sa il submineze pe tar si stim ce a urmat. Au impartit Polonia si
Romania cu Rusia si Ungaria. Atacandu-l l-au fortat pe Stalin sa transforme
URSS in superputere mai repede decat isi imaginase el. 
La incetarea ostilitatilor tragedia in spatele cortinei de fier a continuat pentru tarile
ocupate de armata rosie in timp ce Germania ajutata de fostul dusman SUA s-a
recladit si a prosperat. Noi am platit 10 ani datorii de razboi URSS-ului ca
tara invinsa.

AUSTRIA si UNGARIA: - Imperiul Austro-Ungar a avut sub stapanire
Cehoslovacia, partea nordica a Regatului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor,
Transilvania, Bucovina, parti din B ana t , Cris ana si Maramures, Tirolul de
Sud. Prosperitatea Austriei si a Ungariei se bazeaza si pe crimele si jaful
din teritoriile ocupate. Toti cei care trudeau si erau taxati astfel incat
balurile vieneze sa functioneze nu prea o faceau de bunavoie si cand se
rasculau ori erau impuscati ori eviscerati(trasi pe roata) si alte lucruri
ce nu prea au incaput in partiturile muzicii clasice ale epocii. In rest
ordine curatenie si civilizatie nu?

SPANIA si PORTUGALIA : vinovate de un urias genocid prin exterminarea
indienilor din America Centrala si de Sud masacrati torturati  arsi pe rug
convertiti cu forta la crestinism transformati in sclavi ca si negrii adusi
din Africa urmata de jefuirea sistematica a resurselor naturale si in deosebi
a aurului si argintului care au relansat economia nu doar din peninsula
Iberica ci din toata Europa Occidentala. Descoperirea Americii ar trebui
marcata cu o zi de doliu la nivel planetar nu cu serbarile indecente pentru
inceputul genocidului american. Ambele tari si nu numai, poarta uriasa
rusine a comertului cu sclavi destinati plantatiilor din SUA, America
Centrala si de Sud care au prosperat prin munca acestor oameni v ana ti ca
animalele si adusi in lanturi de la mii de kilometri(cei care supravietuiau
calatoriei). Tari profund crestine cu catedrale p ana la cer nu?

ITALIA: a avut colonii in Africa de Est si a visat ca alaturi de Germania
sa participe la marele jaf planetar dar desi  au fost initiatorii fascismului
european NU au fost considerati tara invinsa pentru ca italienii si-au
tradat aliatul si pe IL DUCE la timp. Atat italienii cat si nemtii i-au
sustinut in masa pe Musolini si pe Hitler crezand ca nemernicia se va
infaptui fara costuri prea mari in sunet de fanfara pas de defilare cativa
everi si comunisti asasinati si falfait de steaguri si cam atat. Romania n-a
avut acest noroc si cand ar fi vrut sa paraseasca alianta nu i s-a permis.
SUA si URSS erau intelese deja. Cand i s-a permis era prea traziu si oricum
fusesem vanduti deja la schimb.

OLANDA : Mai intai colonia Africa de Sud (pierduta in favoarea Britanicilor)
si apoi coloniile din Asia de Sud Est au fost o m ana cereasca aducand
profituri uriase pentru micul stat care nu ne vrea astazi in Schengen.
Romania a fost invitata la masa bogatilor lumii sa puna pe masa tot ce
are oameni resurse naturale etc, dar ca sa aseze scaunele, sa scuture fata de
masa, sa curete covoarele si sa m ana nce resturile la masa servitorilor. 

BELGIA; A exploatat din greu resursele minerale (cupru diamante etc),si
naturale ale fostului Congo Belgian(capitala Kinshasa ). Plecarea lor a lasat
o tara in razboi civil care a fost impinsa in dictatura aspra si corupta a
lui Mobutu(sustinut de CIA ca sa nu intre rusii) dupa a carui disparitie a
revenit la razboiul civil, interetnic si saracie. Detine minerale strategice
pe care multi si le doresc. Ghinionul lor.

ELVETIA: pe langa ceasuri si ciocolata a mai adapostit in banci si aurul
nazistilor si al americanilor al rusilor al oricui, al infractorilor si
mafiotilor de pretutindeni si nenumarate bunuri si valori furate din toate
colturile lumii. Cand ai atatia bani in banci parca iti vine sa iti speli si
sa iti apretezi rochita de doua ori pe zi. Cum sa nu tii lectii de morala si
eficienta m ana geriala sarantocilor?

JAPONIA: Tarile din Asia poarta o vie amintire din razboiul mondial legata
de atrocitatile comise de inalta civilizatie japoneza care a aruncat asupra
lor nu flori de cires si poezie ci bombe si a trecut prin baionete si copii
si femei si a supus la torturi si umilinte inimaginabile polulatiile
ocupate. Casa imperiala ar trebui saptam ana l sa ceara iertare acestor
natiuni pentru tragedia de care este si ea direct raspunzatoare dar se
abtine p ana in ziua de azi. Probabil ca originea divina le interzice acest
lucru. Sunt detestabili.
La fel ca si Germania fostul inamic SUA i-a ajutat sa redevina
ce au fost si mai mult decat atat.

CHINA : inchisa in ea insasi mii de ani acum incepe sa scrie pagini
surprinzatoare in istoria lumii si deja a  modificat niste echilibre
economice ce dainuiau de ceva vreme. Ramane de vazut pana unde si ce va
induce asta in insasi structura sociala si politica a Chinei. Sa speram ca
fara convulsii pentru ca ar fi tragic pentru noi toti. Partidul unic insa
este o garantie ca vor fi convulsii, dar nici un astfel de colos fie si
pluripartinic nu garanteaza linistea si pacea, mai ales daca se pune pe facut
politie internationala in slujba democratiei.
Exista o singura regula, toate aceste mari puteri democratice, sau nu, isi
urmaresc doar propriile interese economice si strategice. Naivii cred
Noi ne lipim cand de unii cand de altii in speranta ca ne vom realiza si noi interesul national. OK dar putina demnitate nu ar strica.
Desigur, lista ororilor infaptuite de tarile "dezvoltate/civilizate" din Occident si Extremul Orient care si-au consolidat puterea si prosperitatea pe crima si jaf este mai larga .

Prin urmare,ar trebui sa privim lucrurile mai in profunzime si sa nu mai acceptam impertinenta talharilor moralisti ai planetei care ne tot dau lectii pe diverse teme.
 Pana la urma ei reprezinta tari care au "mainile" patate de sange si prin ce au facut nu de mult sunt antiteza a ceea ce predica.
Daca adevarul ar fi respectat, toti acestia ar trebuie sa le spuna pentru inca 500 de ani celor din tarile pe care le-au asuprit, cu fiecare ocazie,  "va rugam sa ne iertati!".

Astazi atacurile si invaziile nu se mai fac doar cu armata ci si prin
instrumente economice financiare bancare si bursiere controlate tot de cei mentionati anterior.

Si daca e sa privim la acel trecut care ne reprezinta pe noi, romanii, iti amintesc, cititorule,  ca suntem urmasii unui popor care NU AVEA SCLAVI, UNDE FEMEIA ERA EGALA BARBATULUI SI CARE CREDEA IN NEMURIRE INAINTE DE CRESTINARE.

Asta este ceea ce defineste natura noastra profunda si depinde de noi ca traditia inalt spirituala  sa reinvie.  Sau macar spiritul de la Marea Unire.

Colonial & Empire

Postări populare