Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!

______________________________


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste

29.2.16

Peste prapastia dintre elita si romani 'mediaza' interesul straniu

Draghi Puterity "Ideea este de a nu avea politicieni cumparabili de catre rusi, ceea ce ar fi vulnerabilitate NATO etc."

SUA (si probabil intr-un cadru mai lag, "occidentul stapanilor"), doresc, vorba zicalei sa fie si cu ... si cu sufletul in rai. Adica sa poata corupe functionarii de stat in folos propriu, dar acestia sa fie incoruptibili pentru altii care ar mai avea capacitatea si disponibilitatea de a-i corupe. In opinia mea DNA-ul Kovesian are misiunea de a implementa acest spagat ideologic.

Am retinut opinia domnului Severin, intr-o postare mai veche prin care domnia sa sugera ca "lupta impotriva coruptiei" ar fi de fapt o noua etapa in procesul de colonizare, ceva de genul, dupa ce au folosit coruptia pentru a-si insusi economia romaneasca, vor sa isi consolideze pozitia impiedicand coruptia sa continue, insa nu pot fi de acord cu ea. Stapanii vor avea mereu nevoie de "cozi de topor" care sa le reprezinte interesele, iar mecanismul coruptei-anticoruptiei (selective), e un instrument general foarte la indemana, si care se caleaza foarte bine, cred eu, pe mentalitate romaneasca post-decembrista. Din acest motiv cred ca si demersul domnului Severin prin care domnia sa cauta sa ii convinga stapanii ca e in interesul lor sa aiba de a a face cu o Romanie prospera si cu un sistem de justitie "pe bune", desi nobil, e doar "wishful thinking".



Prospectiv A-z: De acord cu tine si cu Adrian Severin. De ce nu sunt luate aceste constatari inapoi la instigatori? De ce elita romaneasca pedepsita politic nu riposteaza cu mijloacele la dispozitie in jocul ordinii mondiale curente?

Cred ca victimele de acum se plang infundat/cu surdina intr-un mod nepotrivit. Ceea ce-mi spune ca narcisismul si alte metehne profund umane le sunt de nesurmontat. In fond, e mult mai la indemana acum decat le-a fost inaintasilor lor.

Cati din greii Romaniei au ripostat in vara lui 2012? Doar Nastase era pe faras la momentul acela. Mi-aduc aminte ca fostul presedinte Constantinescu a facut-o...

Cati din greii Romaniei au ripostat cand Nastase a fost priponit pe o chestie vadit fabricata?

Cati din greii Romaniei au ripostat pentru [...]?

Greii Romaniei s-au 'inteles' mereu cu instigatorii pentru a VINDE viitorul in numele vreunei grandiozitati care, culmea!, (le-)a fost intrerupta exact cand trebuia sa dea roade. Desigur, totul s-a facut pragmatic in numele intereselor de stat...

______________________
Democratia in forma ei contemporana, conditionata de campanii mass-media si alte 'necesitati' exorbitante, CORUPE in mod legic. In SUA s-a legalizat acest proces, dar oamenii nu percep asta ca fiind just.




Prospectiv A-z.
Pentru a duce acest exercitiu de adevar mai departe, adaug ca dl. Severin este intr-o clasa aparte--a trimis acea scrisoare deschisa lui Klemm, pe care n-am vazut insa s-o suporte altcineva. Poate nu era ce trebuia sa fie, dar erau discutate acolo chestiuni care macina pe toti, de ce n-a scris careva versiunea proprie?

Din cat pot sa estimez, dl. Severin este o floare nu doar singulara, ci si tarzie. Dansul a inceput sa relationeze cu poporul abia cand i-au inceput problemele cu inJustitia. 

Detalii revoltătoare despre Armata Română, încercuită la Stalingrad: Un ofițer își hrănea CALUL mai bine ca pe proprii soldați înfometați. Soldații își primeau porția de bătaie, fie că erau răniți sau bolnavi, degerați sau chiar amputați (articol intreg aici)


Oricum, a te relationa e una, a face ceva pentru popor e un lucru greu si la case mai mari.



Prospectiv A-z:
Iata si 2 extrase din Vintila Mihailescu:

"Mai important, aceste (relative) noutăți încep să profileze o realitate istorică neconvenabilă: neputința. Neputința este opusă Puterii, iar poporul român nu a avut niciodată Putere. Nu în sensul moral cu care ne place să ne alintăm, nu despre tărie de caracter sau curaj este vorba aici, ci despre Putere în cel mai „prozaic” sens politic și social. Ca entități statale, am fost tot timpul dominați de puteri externe; ca societate, am fost neputincioși, adică lipsiți de resursele și pîrghiile care dau putere unei societăți. Doar marile războaie au adus ceva empowerment; pe timp de pace, am rămas neputincioși. Iar dacă această neputință a fost sublimată adesea în dor și jale, faptul în sine nu dovedește decît că, eventual, românul s-a născut poet, nu că a fost puternic.
[...]
Proasta guvernare și corupția. Un pasaj (printre multele existente) din cartea Constanței Vintilă-Ghițulescu despre prima modernizare a României a devenit faimos. El provine de la domnitorul Grigore Alexandru Ghica: „Cu ruşinea mea mărturisesc că, în timp de şase ani, cît am guvernat Moldova, am făcut o mulţime de nedreptăţi şi de nelegiuiri. Însă ce era eu să fac, cînd eram în înrudire şi amiciţie cu toţi boierii? Cum era să nu pun eu ministru pe vărul meu, logofăt mare, pe cuscrul meu, postelnic, pe fiul meu, preşedinte al divanului, pe cumnatul meu, ispravnici, pe nepoţi şi pe amici, privighetori şi poliţai, pe oamenii acestora. Şi dacă vreunul dintre ei nedreptăţea pe oameni, dacă ei condamnau pe nevinovaţi, dacă răpiau făţiş onorul şi averea cuiva, ce era să fac eu ? Puteam să fiu eu întotdeauna drept? Dacă-i depărtam din funcţie, trebuia să rînduiesc pe alţii tot ca dînşii, pentru că Regulamentul Organic nu-mi permitea să pun pe oricine cu merite”. Adesea expediată, pueril, într-un Vedeți, v-am spus eu, așa e românul!, mărturia domnitorului din trecut pune într-o lumină diferită și mai nuanțată domniile prezente și corupția aferentă. Devine evident că această „corupție” este o boală de sistem, nu o afecțiune a sistemului, o bubă pe trupul altminteri sănătos al țării și care ar putea fi astfel extirpată printr-o operațiune chirurgicală – a DNA-ului, de pildă. Lupta anti-corupție este necesară și salutară, cu condiția să definească realist ce numește „corupție” și ce înțelege prin „luptă”; altfel, există riscul ca operația să reușească, iar pacientul să moară. Căci pacientul, privit în lumina duratei lungi a istoriei românești, este însăși societatea. Doar ideea de justiție, „transcendenţă a ceea ce ar trebui să fie în raport cu ceea ce este”, principiu de jure necorelat cu situația socială de facto, riscă să transforme justiția într-un corp de justițiari. Dar acesta este un subiect și mai „scandalos”, pe care nimeni nu îndrăznește încă să-l abordeze sine ira et studio…"

http://www.contributors.ro/cul.../istoria-romaniei-noul-val/


Da, o să-mi permit să fac această afirmație: e pe cale să se contureze un fenomen academic ce…
contributors.ro


Adrian Severin
Adrian Severin Prospectiv A-z, eu nu am inceput să relaționez cu poporul când mi-au început problemele în justiție ci atunci când am fost împiedicat să fac ceva / altceva pentru popor. Până atunci nu am avut timpul material pentru vorbit - căci îmi consumam timpul făcând - și totodată, păstrarea discreției asupra ceea ce fac și știu era o măsură pentru a proteja eficiența acțiunilor mele.

Pe de altă parte, cred că prin "începutul relaționării" aveți în vedere dialogul pe rețelele sociale de comunicare virtuală. Altminteri comunic prin articolele scrise de mine în mod frecvent și deschis până la limita riscului maxim din 1998. Aceasta după ce anterior am scris o carte despre istoria Guvernului Roman și am acoperit câteva sute de pagini cu interviuri destul de transparente, dintre care unul m-a împins și spre demisia din postul de ministru de externe. Așa că...

Vinovați nu sunt numai cei care nu au vorbit ci și cei care nu au auzit.




Prospectiv A-z D-le Adrian Severin,

Sunt cazuri in care neajunsurile nu trebuiesc confundate cu vinovatia.

Vinovatia apare doar atunci cand elita sta cocotata impenetrabil de catre scrutinul public pe probleme de interes obstesc. Problemele in Romania sunt chiar mai vechi decat momentul inscaunarii lui Basescu.



Adrian Severin
Adrian Severin De acord. Eu nu am afirmat ca sunteti vinovat ci ca aveti neajunsuri in comunicarea cu liderii politici care v-au ajutat fara succes sa cunoasteti adevarul. Comunicarea este un proces bilateral, implicand atat un emitator bun cat si un receptor bun. Fara a zice ca in cazul nostru emitatorul a fost impecabil, cred ca am avut mari probleme si cu receptorul. Nu ar strica poate sa ii acordati si acestuia putina atentie.



Prospectiv A-z .
Ce sa faca receptorul, domnule Severin, sa caute sa inteleaga din carti demult epuizate? Mai degraba cei din elita contemporana ar trebui sa va coalizati si sa incepeti sa comunicati in corpore...

Sa luam europarlamentarii romani ( https://en.wikipedia.org/.../List_of_members_of_the... ); unde vedem ce au facut/comunicat ei in numele poporului? Concret, care au fost vocile care s-au ridicat impotriva abuzului antidemocratic din 2012? Imi amintesc de luarile de pozitie ale lui Catalin Ivan si Norica Nicolai. La alt nivel, n-am auzit sa fi ridicat careva problema absorbtiei problematice a fondurilor europene ca efect al birocratiei obstructioniste.

Domnule Severin, iata o problema adevarata pentru premianti: Cand va lua elita bucuresteana in vizor situatia BNR?

Pentru cei multi e greu de cuantificat efectele inJustitiei--de fapt, fragmentul din sociologul Mihailescu arata ca cei mai multi au chiar motiv de bucurie; pe de alta parte, faptul ca BNR nu serveste interesele economiei reale si nationale de ceva vreme este mai indeaproape relevant. Pe cine vede romanul de partea sa? Pe avocatul Gheorghe Piperea si politiciana PSD Ana Birchall (multumesc Draghi pentru semnalare!).

Stiu ca m-ati trimist recent la optometrist, dar problema de comunicare nu este intre noi doi. Problema cred ca este de-a lungul liniilor schitate mai sus.




Adrian Severin
Adrian Severin Cum adica, dle Prospectiv A-z, numai Catalin Ivan si Norica Nicolai au luat pozitie imootriva "abuzului antidemocratic din 2012"? Eu unde am fost? Precum si multi altii?

Eu nu spun ca receptorul trebuie "sa inteleaga carti demult epuizate" (desi nici asta nu ar fi rau si nu trebuie exclus) ci spun ca trebuia sa le citeasca si sa le inteleaga la vremea aparitiei lor. El nu le-a citit atunci pentru ca "deja stia totul" si daca le-a citit, nu le-a inteles pentru ca ele contraziceau cele ce "stia", adica prejudecatile.

Ideea cu coalizarea elitei pt a comunica in corpore este interesanta dar utopica. Ce frumos ar fi si ce simplu pt receptor. Nu ar mai trebui sa gandeasca, sa compare, sa analizeze, sa sintetizeze. Eu si Catalin Ivan ar trebui sa dam acelasi mesaj. "Elita" este un concept teoretic. In realitate ea este formata din personalitati distincte, cu educatia, informatia, caracterul si experienta lor. Deocamdata ea este doar criticata in corpore de un receptor incapabil sau nedoritor de judecata critica nuantata.

Eu nu va critic ci va propun. Va propun sa va uitati si spre receptor si sa observati ca si el a gresit si greseste. Lucru cu atat mai grav cu cat greseala asta ii afecteaza direct viata. Trebuie sa ne cunoastem cu adevarat istoria nu pentru ca suntem curiosi ci pentru ca ea este viata noastra si in functie de adevarul ei ne putem construi viitorul.

Va recomand din propria experienta: spuneti "am gresit" si veti vedea apoi ce bine va simtiti si cum va vin in minte solutii pt actiuni viitoare. In plus cred ca ar fi mai potrivit sa cautam solutii decat vinovati.

Elitele au gresit. A gresit insa si masa care le-a emanat, acceptat, sustinut sau negat deopotriva fara rost. "Depinde de tine trecatorule / Ca eu sa fiu mormant sau tezaur / Ca sa vorbesc sau sa tac...", scrie pe Muzeul Omului de la Paris. Emitatorul este si ecoul receptorului.

Dati sfaturi elitelor politice dar dati-va sfaturi si dvs (dvs insuva apartinand unei elite dar nu numai pt asta).

Imi este clar ca in aceasta discutie nu este de fapt vorba nici despre mine nici despre dvs. Noi doi facem in mare masura parte dintre exceptii. Tocmai de aceea nu trebuie sa vorbim in limbajul celor care reprezinta regula. Trebuie insa sa vorbim pentru acestia, in speranta ca macar in ultimul ceas cine are urechi de auzit va auzi.



Prospectiv A-z:.
Eu constat cum in alte tari, chiar in conditiile democratiei centrifugale, elitele au format o masa critica care s-a racordat la o majoritate si care au schimbat parametrii jocului.

In Romania, cel mai recent, ne-am apropiat de aceasta situatie in vara lui 2012. Momentul a fost irosit si din cauza ca n-au fost destui din elita in jurul pozitiei USLului care sa explice in termenii cei mai firesti si categorici ca lucrurile nu mai puteau continua ca pana atunci.

Nu stiu ce ati facut personal, stiu ce au facut cei doi si presedintele Constantinescu in vara lui 2012.

Da, stiu ca elita romaneasca e formata din 'personalitati distincte.' Sa inteleaga totusi virtutile jocului in echipa si ca a cere o echipa functionala nu-i utopic; utopic este a incerca sa castigi cu o echipa in care toti membrii sunt simultan capitani.



Adrian Severin
Adrian Severin Ce am facut personal in 2012 se gaseste si in presa si deci este public. Nu e un mare pacat ca nu stiti. Doar un mic gol in ignoranta. Ideea este ca lumina nu se reduce doar la cat se vede pe fereastra.

Ceea ce va propun eu este altceva. Lasati un pic critica elitelor. Oricum sunt destui care sa le critice. Incercati, in schimb, critica masei. A acelei mase care de doua mii de ani, intre Isus si Baraba il alege mereu pe cel din urma. Va rog sa ma credeti ca si autocritica are virtutile ei.



Prospectiv A-z: In afara de dumneavoastra personal, cati mai stiu, domnule Severin? Ca nu stiu eu nu-i paguba, macar va intreb public si poate imi raspunde careva daca dumneavoastra nu vreti decat sa-mi/ne menajati 'ignoranta'.

Critica masei, dupa 26 de ani de programe de modernizare? Care se intamplau dupa 45 de ani de ciocul mic? SAMD Ca sa va raspund totusi, masele sunt ca masele peste tot unde nu condamni OILE pentru nepriceperea ciobanului. Numai ca ciobanul romanesc din ultimii 26 de ani a delegat responsabilitatea pe piata si alegeri ca si cum oile isi fac singure adapostul si drumul dus intors la pasune, iar ciobanul numai mulge si tunde.



Adrian Severin
Adrian Severin Prospectiv A-z, de 26 de ani batem ciobanii și după aia ne mirăm că s-a risipit turma.


Prospectiv A-z:
Da, va cred ca ati avea motive sa va simtit ca si batut, eu ca risipt, dar iata-ne pe amandoi, dumneavoastra luptand, iar eu intors si luptand, pentru mai bine. Noi suntem 2 instante, care nu mi-e clar oricum in ce categorii ne-am potrivi.

Sa revin totusi la ceea ce consider prioritatea momentului capitalist in Romania: Cand si cum vedeti BNR-ul lucrand pentru romani? Este nevoie de un sector financiar local, a vrea sa faci capitalism fara banci capitalizate local este imposibil.

Alternativ, cum putem creste absorbtia de fonduri europene in Romania?

Eu zic asa, ca adoptand un asemenea obiectiv punctual si rezolvand ceva putem face cu adevarat ceva in sensul celor spuse fiecare dintre noi doi. Adica, cum se spune pe aici, eu sunt dispus sa-mi pun resursele acolo unde imi stau vorbele.

Daca aveti o alta optiune similara (practica, de utilitate publica mare etc.) despre ce ar trebui facut si la care ati/am putea participa, va ascult.

______________
P.S. Nu am nevoie de un Motoc, cu atat mai putin de capul dvs desprins de trup--in toate sensurile. Cred insa ca romanii cu ceva in cap pot si trebuie sa-si suflece manecile si sa preia initiativa. Altfel, tot asteptand sfarsitul lumii, acesta ne va prinde neispraviti, fie pe rand, fie pe toti odata.
P.P.S. Discutia noastra aici priveste pe toti cititorii, chiar si cei pasivi/invizibili care trasmit note/biti.



Adrian Severin
Adrian Severin Dle Prospectiv A-z, haideți să analizăm împreună relația emițător-receptor pornind de la percepția dvs că printre puținii eroi pozitivi ai anului 2012 care au denunțat derapajul democratic din România, a fost Cătălin Ivan, în timp ce eu nu am lăsat vreo urmă în acest sens. Atenție! Nu se pune problema ca eu să mă apăr sau să mă pun în relief ci să vedem cum se formează opinia publică și cât de departe este ea de realitate.

Așadar, în 2012, din primăvară până în toamnă, am scris aproape zece articole în care am susținut justețea demiterii Președintelui Băsescu și am criticat atitudinea Occidentului care nega valorile democrației și încerca să mențină în fruntea statului român o persoană pe care românii în marea lor majoritate o considerau nocivă pentru interesul național. Unul dintre aceste articole s-a intitulat "Destul" și a circulat aproape viral. Evident, aceasta nu a fost destul pentru a atrage atenția celor care astăzi cred că, spre deosebire de Cătălin Ivan, eu nu am făcut nimic.

A fost însă destul pentru dl Băsescu (care până atunci considerase că în scandalul The Sunday Times eram nevinovat și că atacul împotriva mea era o problemă de securitate națională) și DNA. Imediat după începerea procedurii de demitere, am primit din partea unui ofițer de informații care și-a păstrat anonimatul, rezumatul înregistrării unei discuții în care șefii DNA plănuiau arestarea mea. Unul dintre ei spunea că, indiferent dacă temeiurile unui asemenea gest nu erau solide, arestarea ar fi avut un mare impact mediatic, urmând ca după atingerea acestei ținte să fiu eliberat.

Lucrul nu s-a întâmplat întrucât eram europarlamentar și avem imunitate, iar PE nu aprobase afectarea drepturilor mele personale nici măcar în legătură cu scandalul Sunday Times. Arestarea mea ar fi produs un scandal monstru în PE și ar fi lovit în chiar cel pe care Bruxellesul îl susținea. Prin urmare nu am fost arestat dar am fost pus sub acuzare pentru niște motive abracadabrante legate de modul în care îmi gestionasem bugetul de membru al PE. Deși PE nu a declarat nici un prejudiciu, această anchetă nu s-a terminat nici azi. Și nu îmi amintesc de vreo acțiune publică masivă în sprijinul meu. (Cu excepția unei declarații lansată de Smaranda Dobrescu pe FB și care a adunat vreo 300 de semnături. Declarație care a însemnat mult mai mult pentru mine decât pentru justiția română și pentru care sunt profund recunoscător.)

Sub asemenea presiuni, dincolo de articolele publicate, am făcut câteva călătorii în câteva capitale europene occidentale, pentru a explica liderilor politici de acolo realitatea românească. Deși oficial eram ostracizat, în realitate mă bucuram de respect și aveam multe uși deschise. Am făcut-o pe banii mei. Din salariu, căci nu am nici o firmă care să îmi aducă venituri din speculații. (Este drept că pe atunci aveam salariu de europarlamentar și cum vile sau mașini de lux de întreținut nu dețineam, puteam să îmi cheltuiesc banii pentru a apăra națiunea română.) Dacă aș fi putut vorbi în numele PSD, demersul meu ar fi avut un impact mai mare. Așa, însă, fiind exclus din PSD, vorbeam doar în nume propriu.

În plus, am inițiat o serie de acțiuni în cadrul PE utilizând instrumentele aflate la dispoziție ca europarlamentar. În principal am folosit sistemul întrebărilor/ interpelărilor adresate Comisiei europene și Consiliului european. În acest demers am avut-o alături doar pe Norica Nicolai, cu care am coordonat unele demersuri în așa fel încât să le mărim impactul. Duelul, cu accente dramatice, purtat atunci a fost în cea mai mare parte public. El s-a găsit și pe pagina electronică a PE. Nu eu sunt de vină că românii însetați de adevăr nu au citit cele publicate acolo.

În tot acest timp, dl Cătălin Ivan a făcut câteva declarații pentru consumul presei române. Chiar dacă unele au fost pronunțate din clădirea PE, acolo nu le-a remarcat nimeni căci, în ciuda faptului că eu fusesem exclus din grupul meu parlamentar inclusiv cu concursul entuziast al dlui Ivan și eram un "om singur", vocea mea se auzea mult mai puternic decât vocea dânsului. Nu eu sunt de vină, cred, dacă presa consultată de dvs a tăcut în legătură cu declarațiile mele. Oricum ele erau publice.

În afara celor menționate, am încercat să organizez câteva acțiuni de protest de mai mare amploare care implicau o participare colectivă. În acest sens m-am adresat în primul rând europaramentarilor PSD, pe atunci conduși de dl Cătălin Ivan. Preconizam inclusiv un boicot al unei ședințe a Plenului PE de către delegația română, lansarea unui proiect de declarație a PE privind situația democrației din România și altele. Colegii cu care vorbisem, inițial entuziaști, au venit apoi să îmi spună că nu se va face nimic. Dl Ivan le spusese că a primit instrucțiuni de la București de la dl Ponta ca, citez, "să se pună batista pe țambal". Dl Ponta primise deja "Decalogul lui Barosso" și se pregătea să semneze "Pactul de coabitare" cu Președintele demis.

Nu-i așa că istoria este interesantă? Acestea sunt doar fapte brute iar nu opinii subiective. Comparați ceea ce rezultă din ele cu ceea ce ați perceput dvs. Desigur, nu aveați cum cunoaște toate faptele. Din păcate nu le-ați cunoscut nici pe cele publice. Eu/noi v-am spus prea puțin? Poate. Mă puteți ajuta, însă, să răspund întrebării pe care mi-o pun aproape zilnic membrii familiei mele? Ei vor să știe de ce i-am sacrificat pentru niște oameni pe care nu îi cunosc dar despre care știu că nici nu mă înțeleg nici nu mă susțin? Sunt convins că voi primi această întrebare și astăzi apropo de timpul consumat pentru corespondețe pe FB, timp pe care ei îl socotesc ca fiind furat din drepturile lor.



Prospectiv A-z:
Iata despre ce vorbesc:
https://youtu.be/cs657ufvWN8

Prospectiv A-z: Si ca si cum youtube citeste mintile utilizatorilor, iata ceva in plus: https://youtu.be/XsxkFSZG5jU
https://youtu.be/elY-iaf1upQ



Adrian Severin
Adrian Severin Prospectiv A-z, la dezbaterea aceea am vorbit și eu și mulți alți români. Nu are sens să continuăm discuția pe tema asta. Pierdem timpul. Intrăm în tot mai multe detalii și pierdem tot mai mult esența lucrurilor. Dacă nu am reușit să mă fac înțeles îmi cer scuze. Este numai vina mea.

Prospectiv A-z:
Am mai gasit doar interveniile europarlamentarilor Macovei si Preda pe care le omit. Cum am spus, nu-s infailibil si sunt deschis la noi informatii.



---------------------------______________________________-------------------------




Delia Bogdan In naivitatea mea, vecina cu prostia, ma tot intreb care ar mai putea fi caile legale de care ne putem folosi noi, oamenii de rand, pentru impiedicarea acestor acte absolut antinationale?! sunt atat de suparata de dovada permanenta a neputintei noastre in fata atacului destructiv si concertat asupra tarii cu spijin intern nemijlocit!

Smaranda Dobrescu
Smaranda Dobrescu Se pare ca exista o monitorizare a retelelor sociale. In aceasta perioada ca sa fii auzit trebuie sa apartii unui trend suficient de puternic in reteaua sociala sau sa raspunzi la apeluri gestionate de diversi si sa iesi in strada. Inca exista o oarecare sensibilitate la aceste manifestari. Chiar si legea lui Dragnea a fost amanata si modificata, Raed inca e pe post, si or mai fi poate ceva exemple.


Delia Bogdan
Delia Bogdan deci, sa raman optimista...


Prospectiv A-z:
Optimismul e una, doamna Bogdan. Eu zic insa ca romanii/dumneavoastra puteti si trebuie sa luati mecanismele democratice in serios, ca si cum ele ar functiona. Intr-o democratie e loc inclusiv pentru lupta--petitii, demonstratii, partide, asociatii etc. Desi se pare ca oamenii lupta abia cand se simt cu spatele la zid (adica nu mai ramane speranta) sau atunci cand cred in principiile pentru care o fac.

_________________
P.S. Iata, domnule Severin, in comentariul de mai sus al d-nei Bogdan, cum mai sunt inca oameni care se intreaba ce pot/se poate face. Mai mult, exact cum descria sociologul Vintila Mihailescu situatia, ei se simt neputinciosi, desi in mecanismul social descris de acesta, neputinta e doar primul pas dintr-un proces care produce decuplarea oamenilor de elita.


Delia Bogdan
Delia Bogdan Prospectiv A-z, eu, intr-adevar, ma simt neputincioasa! astept sa fiu indrumata de oameni tineri, pentru care ziua de maine ar trebui sa fie cel putin la fel de importanta ca si pentru mine, daca nu mai importanta. Dar, in afara catorva militanti, observ o indiferenta de neinteles "de dreapta" care accepta, cu seninatate, toate porcariile din politica romaneasca! Neputinta mea pleaca de la faptul ca eu nu mai simt actiunea elitelor, nici nu stiu daca mai avem sau nu asa ceva. Elita unei natiuni nu este constituita din, sa zicem, intelectuali subjugati puterii, ci din persoane care lupta in favoarea natiunii! Nu prea observ astfel de personaje. Noi ne-am umplut de bavardeuri, care se declara de o parte sau de alta, dar care sunt la fel de putin productivi. Asa vad eu lucrurile!


Prospectiv A-z:
Da, doamna Bogdan, cam in termenii cu care descrieti dvs. situatia vad si eu lucrurile si tocmai de aceea sunt de parere ca mingea e in curtea elitei Romaniei pentru a continua jocul catre victorie. In caz ca suntem auziti, fiti pregatita!

Repet, democratia ofera o gama foarte larga de actiune, cea mai larga cu exceptia anarhiei. Mijloacele democratice trebuiesc luate in serios, drepturile exercitate si lucrurile se vor schimba.

Sa fim mai seriosi, sa nu luam democratia liberala cu cinism sau naivitate, s-o luam cu intelegerea ca de buna ei aplicare in Romania depinde mai binele!




####################################################

peromaneste: Din aceasta postare, preluata de aici, observ ca exista o prapastie istorica intre elitele romanesti si popor, prapastie exploatata de, si in folosul intereselor straine.  

Adrian Severin, despre care am mai scris aici, aflandu-se de ceva ani in dificultate, ne spune ceea ce nu auzim de la altcineva de calibrul lui despre cele care ne preocupa.  Numai ca Severin ramane selectiv in ceea ce abordeaza, iar atentia sa inca ocoleste chestiuni fundamentale, cum reiese din cele preluate mai sus.  

De asemenea, cand este intrebat frontal sa dea exemple de cazuri in care a facut ceva pentru interesele Romaniei, din inaltele pozitii ocupate in foruri internationale, isi trimite interlocutorul la o bibliografie vaga.

Putem discuta despre rolul exploziilor solare si efectul acestora asupra vietii socio-politice pe pamant cat vrem, insa pentru cei mai multi acesta este un lux al unei micro-societati rarefiate de astronomi aplicati care in limbaj popular se numesc astrologi.  Mult mai la indemana ar fi de discutat in termeni practici, la care romani ca Delia Bogdan pot cupla, si care sa duca la actiune emancipatoare.

Se poate spune ca aria de expertiza a lui Adrian Severin fiind afacerile externe, acesta nu se baga decat in cele geostrategice.  Daca ar fi asa, cum naiba se face ca lui i-a fost incredintata reforma economiei din timpul Regimului Petre Roman?  Stiti, perioada cunoscuta si pentru 'ia fabrica pe un dolar!' si multe alte hei-rupisme care dadeau din interior primele lovituri serioase Romaniei.


Atat timp cat elita romaneasca se da in primire la porti, crezand ca astfel doar scot adversarii politici din joc cu mana strainilor, portile vor continua sa incurajeze tot felul de campanii care fac victime  din popor, nu numai din adversarii politici.  Victimizarea poporului este facuta azi de guvernul tehnocrat, guvern vadit neromanesc, instalat abuziv la putere pe fondul atomizarii puterii.  Puterea este atat de atomizata incat pesedeul, inca cel mai mare partid, nu mai are nici instinct de conservare din moment ce l-au scos in fata pe Dragnea, om cu dosar pe rol, deci vulnerabil la comenzi.  Peneleul a devenit detergent pentru pedele si impreuna stampila cu care dulapul sasesc isi duce misiunea la indeplinire.  

Poate ca este timpul unei noi elite, multi ca dna Bogdan o asteapta, nu prea vad de unde sa vina aceasta caci romanii dela putere prea isi fac cu ochiul crezand ca-s Everestul pragmatismului.  






28.2.16

Mideast alliances shift as regional balance alters
o perspectiva locala

In January, I was interviewed by the conservative Iranian publication Javan about the shifting balance of power in the Levant and Persian Gulf. We looked at Iran, Saudi Arabia, Syria, Russia and the many moving parts of US foreign policy. The interview was published today, one month later, in Farsi here.

I must note that Javan edited my response to one part of the interview, which is why I am publishing the full version in English here (western media edits, in my personal experience, are far more brutal). A big thank you from me to Ali Etemadi for the opportunity to be heard in major Iranian media.

Q: How are regional geopolitical shifts developing in the areas of competition between Iran and Saudi Arabia? What are the arenas in which Iran and Saudi Arabia have a competition?

SN: Nations generally compete in the areas of economy, geopolitical influence, military strength and the ability to project their power. As such, I don’t really see much of an apples-to-apples comparison between Iran and Saudi Arabia – at least, not in terms of real and self-realized capabilities. Both states are rich in energy resources and have used this rentier wealth to advance their national goals, albeit with vastly differing results. Iran’s economy is focused on diversification away from the energy sector, developing self-sufficiencies and becoming a net exporter – Saudi Arabia is import-focused. Iran spends $15 billion per annum on its military – compared to Saudi’s $80 billion – yet has one of the most competent military forces in the region and builds its own hardware. The Iranian political system is constitution-based, diverse, and representative, with loudly competing political blocs that come with their own media and constituencies. The Saudi monarchy is based entirely on the rule of one family, with no meaningful elections or contesting political bodies, and little freedom of expression in the media. In terms of power projection, Iran favors the soft power tools of diplomacy, trade, and alliance-building based on common worldviews/objectives, whereas the Saudis have expanded their influence far and wide by funding the introduction of Wahhabi doctrine in schools, mosques, media and other institutions globally – and by blatantly buying the loyalty of allies.

Today, we can see clearly how Iran and Saudi Arabia’s nation-building approaches have affected the success of their geopolitical strategies. Both states have experienced existential fears and threats in recent years, and their respective alliances have now confronted each other on a few battlefields. Today, Iran is in ascendency within West Asia whereas even powerful Saudi allies like the United States are questioning the longevity of the Saudi regime and state. Iran has approached the matter of its strategic depth carefully and built alliances with partners that genuinely share the common values of independence, self-determination and resistance against imperialism. The Saudis, on the other hand, have forged their external alliances with hegemony or dominance as the primary objective – irrespective of the divergent interests and values of allies. There really is little contest – one side is going from strength to strength in the region, whilst the other flails about with unreliable alliances, propped up by petrodollars and all the strategic brilliance of a sledgehammer.

Q: Do you think that the last 5 years of developments in Middle East has made a game change in the regional balance of power? If so, which side does it favor?

SN: Absolutely. The so-called ‘Arab Spring’ really hastened the arrival of a seismic shift in the regional balance of power. When they first kicked off, the uprisings were exclusively taking place in Arab states led by western proxy governments. One and all, these were nations where there was little or no connection between populations and their governments. Then suddenly, the uprisings veered toward two unlikely candidates – Libya and Syria. Say what you want about Mummer Gaddhafi and Bashar al-Assad, but they both represented very independent and defiant foreign policy worldviews – ones that resonated heavily with their populations. In that sense, the connection between populace and government was intact – unlike, say, Egypt, Tunisia, Bahrain, Jordan, Yemen, where uprisings were well underway or starting to boil in early 2011.

Regime-change in Libya almost happened too quickly for people to understand what was really going on. But in Syria, as months stretched into years, the two geopolitical blocs in the region – let’s call them the neocolonial (US) and post-colonial (Iran) blocs for now – came into direct and prolonged confrontation. Syria became an existential fight for elements of both blocs, which drew in two great powers, Russia and China, that had until now stood on the sidelines of Mideast power struggles. This is when the game changed entirely. Not only did Russia and China put their arms around the Resistance Axis in the region, but that action in itself moved us from a unipolar world into a multilateral one. It broke the hold the United States had enjoyed since the end of the Cold War on the global community, it removed the ability for the US to use the UN Security Council as a rubber stamp for its military adventurism, it created an opening for a new international political and economic order in which middle states could carve out new directions.

Of course the Middle East balance of power shifted alongside these global developments. We are by no means out of the woods yet, and the old order still dominates somewhat, but just a few years ago we could not have imagined that the US would bypass its traditional allies Israel and Saudi Arabia to avidly pursue a nuclear agreement with Iran that would propel the Islamic Republic to the big table, where it is now being relied on as the one rational, stable player in the region that can put out the most dangerous fires. Could you even write that script five years ago?

Q: Some Iranians believe that despite the advantages in the field, Iran doesn’t use all its capacities in the areas of media war and public opinion? What’s your point of view about that?

SN: For all the talk about Iranian ‘propaganda’ in the west, Iran is really dreadful at this. The word ‘propaganda’ has taken on very negative connotations – mostly because governments lie so much – but all it really means is the dissemination of information from a particular viewpoint to shape understanding in order to achieve consensus. Clearly, over the past few decades, Iran has failed to propagate its value propositions successfully, as it has been vilified globally, with little or no understanding of the state’s actual intentions. Iran’s adversaries do the propaganda thing very, very well, and it is a real failing of the Islamic Republic that it does not understand the absolute importance of savvy communications as a cornerstone of its national security strategies. In the west, they not only understand the value of communications, they employ it aggressively in the form of ‘information warfare.’ All their recent military interventions begin first with ‘scene-setting’ that prepares and grooms the public into accepting – and even supporting – whatever battle lies ahead.

I would like to see Iranians and Arabs begin to invest in public diplomacy more proactively, but not just to emulate what the west does. Part of the Iranian problem is that they are active participants in the West’s ‘discourse’ about this region – Iranians are the ‘rejectionists’ in that discourse, and they actually strengthen it by ‘rejecting’ it. The Resistance Axis and its allies need to begin afresh by developing homegrown narratives that reflect their own political, economic and social priorities. Don’t participate in the west’s telling of OUR story – let’s construct our own. The west will immediately reject our goals, our vision, our version of the narrative – for a change, they will become the ‘rejectionists’ in our game. In this region, we need to take control over our own narratives before someone else comes in to fill that void. This needs to be a national security priority – not an afterthought by a communication staff member.

Q: Do you think Saudi Arabia’s aggressive actions against Iran are in coordination with the United States? Or do you think, as some believe, Riyadh is acting on its own without Washington’s consent?

SN: The Saudis and Americans have been in business together for decades because they share an interest in dominating this region – and as different as they are, they have struck a bargain not to get mired in these differences. Riyadh has acted as a convenient regional fig leaf and cheerleader for US objectives throughout the Middle East, and since Afghanistan, has provided the Americans with money and foot soldiers to wage its wars in this region. But we did start seeing some divergences in interests around 2012 in Syria. The quick ‘Libya model’ of intervention in Arab uprisings wasn’t taking hold in Syria, and the Saudis, under the direction of the newly-rehabilitated Prince Bandar bin Sultan, launched an escalation of political violence that threatened to spill well beyond Syria’s borders. The US, which happily used this kind of Saudi-backed violence in Afghanistan and Iraq, suddenly became wary of uncontrolled chaos on Israel’s borders, and so it began looking for an exit of sorts. Which is when the Obama administration secretly reached out to the Ahmadinejad government and waved a series of incentives to jump-start nuclear talks in earnest.

I think the United States is not uniform in its thinking about the Middle East – there are multiple centers of influence in Washington alone. I also think the US – unlike its European counterparts – is far enough away from this region that it can afford to play multiple strategies at once. Yes, the American interests have diverged from the Saudis, but there is still a big field in which the two can and will play. They are at one on the issues of Israel, regional hegemony, containing Iranian influence, trading in weaponry, destroying the Resistance, and so forth. But these are not necessarily existential things for the Americans – while they have become so for the Saudis. So, on Yemen, for instance, let’s imagine for a moment that the Obama administration was not so keen about Riyadh’s military intervention. But on the other hand, this would be an opportunity to sell more weapons, gain another ‘card’ against the Iranians in Syria, heighten Shia-Sunni tensions throughout the region, etc. Washington doesn’t think too hard about the dangers of playing two games at once. They seek advantages and they ‘manage’ conflict – there’s no real urgency to actually resolve the problems as long as they can be ‘contained.’ But now there is too much conflict in too many places and they can see their Saudi ally is over-extended and unable to achieve its goals. They understand too that Riyadh – in it zealousness – could not only blow up the whole region, but could also disintegrate in that heat, which would take out a major US ally and create disastrous consequences for all its proxy monarchies in the region.

I suspect we will continue to see a divergence in interests between the two allies, although we have not really yet seen it become publicly contentious yet. Behind the scenes, I am certain that the Saudis are taking actions which make the Americans uncomfortable. I also suspect that the Americans are wary about drawing too many red lines for Saudi behaviors as this may trigger even worse actions from an increasingly unhinged Riyadh. For sure it is a very delicate time between the two allies right now.

Q: Despite the fact that western officials (Germany’s Federal Intelligence Service) confessed about Saudi Arabia’s destabilizing foreign policy, it seems the west is still deliberately ignoring the fact and supporting Saudi Arabia. To what extent is the West prepared to cover for the Saudis?

SN: It doesn’t really help that the Saudis have become this belligerent at the same time western economies have stagnated. Even if the US – or the UK and France, for the matter – decided to try to rein in Saudi actions, would they do so at the expense of ‘economy?’ The Saudi defense budget is straining toward a robust $100 billion per year – will the west ignore that in favor of ‘principle?’ These countries have demonstrated that they choose interests over values every time, and I don’t think that will change today.

But the expansion of the jihadist and extremist threat has become a huge problem at the same time as the west is facing down multiple crippling issues of economy, refugees, potential EU disintegration, loss of popular legitimacy, etc. I do think they will draw a line on Saudi actions at some point. It may be a sly, calculated line, however. Look at Syria today, for instance – Washington has basically handed the Syrian ‘solution’ over to the Russians and Iranians. The nuclear deal helped with that. It allowed for the US and Iran to operate in the same military theaters (Syria and Iraq) without the danger of being goaded into a direct confrontation by Israel and Saudi Arabia. Look how quiet the US has been about the massive Syrian-Russian-Iranian gains against militants in the past few months. Meanwhile, Washington’s coalition launches only a handful of airstrikes and pretends it is still active in that military theater. This is perhaps how the US will extricate itself from complications in the region without facing any confrontations with their Saudi ally – or losing out on some much-needed petrodollars. They can have their cake and eat it too.

Q: One of the most important developments in Syria is the direct participation of Russia in coordination with Iran. To what extent has the alliance of Tehran and Moscow been able to achieve its objectives? What challenges does this alliance face?

SN: Despite the fact that the Russians and Iranians have both been on the receiving end of US hostilities, it really has been the Syrian crisis that has brought the two countries together in a constructive way. From what we hear, they have been working closely at the highest levels in Syria’s military command centers, and are instrumental in developing the ground strategies there. It is expected that the synergies learned in the field will translate into common objectives elsewhere: the development of a new multipolar order, oil and gas policy, pipelines and economy, defense cooperation, establishment of global institutions under new frameworks, and so forth.

They are clearly able to work efficiently together – Russian airpower has been well-coordinated with the ground efforts of the Syrian army, the Iranians, Hezbollah and other fighting forces to wrest back key territory in the north and west of Syria, now moving into southern fronts too. And all this in just a few short months.

On the political front we are also seeing a growing consensus between Iran and Russia – both countries are in agreement on the inclusion of President Assad in a national unity government, the centrality of elections in determining Syria’s political future, defeating terrorism on the ground, inhibiting the transit of jihadists through the Turkish border, working in tandem with neighboring Lebanon, Iraq and Jordan to stem the extremism, protecting minorities in these areas, halting global financial assistance to terrorists – among other goals. Importantly, during contentious Syria negotiations, Russia and Iran have together managed to hold their ground on these vital issues – in part because they are no longer doing so alone.

A few months ago, these two critical Syrian allies were working on common goals from different corners. Today, we are seeing them work from the same room, in lockstep. I suspect over the course of this year, we are going to see coordination and cooperation improve inside Syria – it will be vital to gain more and more military ground in order to achieve a favorable political settlement, if one is even possible.

Google
 

Postări populare