Anunţ publicitar al Statului Român in ziarele mari ale lumii:

Cine a putut, ştiut şi vrut a plecat.

Avem nevoie de ajutor!
Plătim la nivelul pieţei.
Preferăm vorbitori de Româna!


poante § intelart § cafeneaua
© 2005
cel mai vechi blog peromaneste


The Broken Chessboard: Brzezinski Gives Up on Empire

Screen Shot 2016-08-24 at 8.03.56 PM
Photograph courtesy of Munich Security Conference, distributed under a CC-BY 2.0 license.

The main architect of Washington’s plan to rule the world has abandoned the scheme and called for the forging of ties with Russia and China. While Zbigniew Brzezinski’s article in The American Interest titled “Towards a Global Realignment” has largely been ignored by the media, it shows that powerful members of the policymaking establishment no longer believe that Washington will prevail in its quest to extent US hegemony across the Middle East and Asia. Brzezinski, who was the main proponent of this idea and who drew up the blueprint for imperial expansion in his 1997 book The Grand Chessboard: American Primacy and Its Geostrategic Imperatives, has done an about-face and called for a dramatic revising of the strategy. Here’s an excerpt from the article in the AI:
“As its era of global dominance ends, the United States needs to take the lead in realigning the global power architecture.
Five basic verities regarding the emerging redistribution of global political power and the violent political awakening in the Middle East are signaling the coming of a new global realignment.
The first of these verities is that the United States is still the world’s politically, economically, and militarily most powerful entity but, given complex geopolitical shifts in regional balances, it is no longer the globally imperial power.” (Toward a Global Realignment, Zbigniew Brzezinski, The American Interest)
Repeat: The US is “no longer the globally imperial power.” Compare this assessment to a statement Brzezinski made years earlier in Chessboard when he claimed the US was ” the world’s paramount power.”
“…The last decade of the twentieth century has witnessed a tectonic shift in world affairs. For the first time ever, a non-Eurasian power has emerged not only as a key arbiter of Eurasian power relations but also as the world’s paramount power. The defeat and collapse of the Soviet Union was the final step in the rapid ascendance of a Western Hemisphere power, the United States, as the sole and, indeed, the first truly global power.” (“The Grand Chessboard: American Primacy And Its Geostrategic Imperatives,” Zbigniew Brzezinski, Basic Books, 1997, p. xiii)
Here’s more from the article in the AI:
“The fact is that there has never been a truly “dominant” global power until the emergence of America on the world scene….. The decisive new global reality was the appearance on the world scene of America as simultaneously the richest and militarily the most powerful player. During the latter part of the 20th century no other power even came close. That era is now ending.” (AI)
But why is “that era is now ending”? What’s changed since 1997 when Brzezinski referred to the US as the “world’s paramount power”?
Brzezinski points to the rise of Russia and China, the weakness of Europe and the “violent political awakening among post-colonial Muslims” as the proximate causes of this sudden reversal. His comments on Islam are particularly instructive in that he provides a rational explanation for terrorism rather than the typical government boilerplate about “hating our freedoms.” To his credit, Brzezinski sees the outbreak of terror as the “welling up of historical grievances” (from “deeply felt sense of injustice”) not as the mindless violence of fanatical psychopaths.
Naturally, in a short 1,500-word article, Brzezniski can’t cover all the challenges (or threats) the US might face in the future. But it’s clear that what he’s most worried about is the strengthening of economic, political and military ties between Russia, China, Iran, Turkey and the other Central Asian states. This is his main area of concern, in fact, he even anticipated this problem in 1997 when he wrote Chessboard. Here’s what he said:
“Henceforth, the United States may have to determine how to cope with regional coalitions that seek to push America out of Eurasia, thereby threatening America’s status as a global power.” (p.55)
“…To put it in a terminology that harkens back to the more brutal age of ancient empires, the three grand imperatives of imperial geostrategy are to prevent collusion and maintain security dependence among the vassals, to keep tributaries pliant and protected, and to keep the barbarians from coming together.” (p.40)
“…prevent collusion…among the vassals.” That says it all, doesn’t it?
The Obama administration’s reckless foreign policy, particularly the toppling of governments in Libya and Ukraine, has greatly accelerated the rate at which these anti-American coalitions have formed. In other words, Washington’s enemies have emerged in response to Washington’s behavior. Obama can only blame himself.
Russian Federation President Vladimir Putin has responded to the growing threat of regional instability and the placing of NATO forces on Russia’s borders by strengthening alliances with countries on Russia’s perimeter and across the Middle East. At the same time, Putin and his colleagues in the BRICS (Brazil, Russia, India, China and South Africa) countries have established an alternate banking system (BRICS Bank and AIIB) that will eventually challenge the dollar-dominated system that is the source of US global power. This is why Brzezinski has done a quick 180 and abandoned the plan for US hegemony; it is because he is concerned about the dangers of a non-dollar-based system arising among the developing and unaligned countries that would replace the western Central Bank oligopoly. If that happens, then the US will lose its stranglehold on the global economy and the extortionist system whereby fishwrap greenbacks are exchanged for valuable goods and services will come to an end.
Unfortunately, Brzezinski’s more cautious approach is not likely to be followed by presidential-favorite Hillary Clinton who is a firm believer in imperial expansion through force of arms. It was Clinton who first introduced “pivot” to the strategic lexicon in a speech she gave in 2010 titled “America’s Pacific Century”. Here’s an excerpt from the speech that appeared in Foreign Policy magazine:
“As the war in Iraq winds down and America begins to withdraw its forces from Afghanistan, the United States stands at a pivot point. Over the last 10 years, we have allocated immense resources to those two theaters. In the next 10 years, we need to be smart and systematic about where we invest time and energy, so that we put ourselves in the best position to sustain our leadership, secure our interests, and advance our values. One of the most important tasks of American statecraft over the next decade will therefore be to lock in a substantially increased investment — diplomatic, economic, strategic, and otherwise — in the Asia-Pacific region…
Harnessing Asia’s growth and dynamism is central to American economic and strategic interests and a key priority for President Obama. Open markets in Asia provide the United States with unprecedented opportunities for investment, trade, and access to cutting-edge technology…..American firms (need) to tap into the vast and growing consumer base of Asia…
The region already generates more than half of global output and nearly half of global trade. As we strive to meet President Obama’s goal of doubling exports by 2015, we are looking for opportunities to do even more business in Asia…and our investment opportunities in Asia’s dynamic markets.”
(“America’s Pacific Century”, Secretary of State Hillary Clinton”, Foreign Policy Magazine, 2011)
Compare Clinton’s speech to comments Brzezinski made in Chessboard 14 years earlier:
“For America, the chief geopolitical prize is Eurasia… (p.30)….. Eurasia is the globe’s largest continent and is geopolitically axial. A power that dominates Eurasia would control two of the world’s three most advanced and economically productive regions. ….About 75 per cent of the world’s people live in Eurasia, and most of the world’s physical wealth is there as well, both in its enterprises and underneath its soil. Eurasia accounts for 60 per cent of the world’s GNP and about three-fourths of the world’s known energy resources.” (p.31)
The strategic objectives are identical, the only difference is that Brzezinski has made a course correction based on changing circumstances and the growing resistance to US bullying, domination and sanctions. We have not yet reached the tipping point for US primacy, but that day is fast approaching and Brzezinski knows it.
In contrast, Clinton is still fully-committed to expanding US hegemony across Asia. She doesn’t understand the risks this poses for the country or the world. She’s going to persist with the interventions until the US war-making juggernaut is stopped dead-in-its-tracks which, judging by her hyperbolic rhetoric, will probably happen some time in her first term.
Brzezinski presents a rational but self-serving plan to climb-down, minimize future conflicts, avoid a nuclear conflagration and preserve the global order. (aka–The “dollar system”) But will bloodthirsty Hillary follow his advice?
Not a chance.

Toward a Global Realignment
As its era of global dominance ends, the United States needs to take the lead in realigning the global power architecture.
Zbigniew Brzezinski is a counselor at the Center for Strategic and International Studies and was the National Security Advisor to President Jimmy Carter from 1977-81. He is the author, most recently, of Strategic Vision: America and the Crisis of Global Power.


un parsiv arunca o piatra

Adrian Severin

Razboiul ne bate la usa, dar si noi batem la usa razboiului
Casandrele analizei politice prevestesc ca in cateva luni Rusia va declansa un razboi conventional la scara mondiala trecand actualul razboi hibrid intr-o faza superioara. Argumentul este acela ca, incapabil sa rezolve criza economico-sociala interna, consecutiva sanctiunilor economice impuse de Occidentul euro-atlantic si prabusirii pretului mondial al petrolului, Presedintele Putin va fi obligat sa o exporte prin cearea unei crize majore externe.
Rationamentul nu este lipsit de merite. Intotdeauna surplusul de presiune din cazanul social, imposibil de neutralizat prin terapii economice nationale, a fost eliminat lasand aburul nemultumirilor interne sa fuga in mediul confruntarilor internationale. Asa s-a intamplat in perioada interbelica, atunci cand Germania, supusa unor sanctiuni economice aberante, si Japonia, sufocata de politicile economice americane, au fost impinse sa impinga lumea intr-o noua si devastatoare conflagratie mondiala. Pentru similaritate de cauze, se poate ajunge, desigur, la efecte similare. I
Chiar daca stie ca ii este aproape imposibil sa castige un razboi conventional cu NATO si, de aceea, fara indoiala, doreste sa il evite, Presedintele Putin nu isi poate permite sa capituleze fara lupta. Nici o mare natiune nu va capitula vreodata inainte de a incerca toate celelalte mijloace aflate la dispozitia sa pentru a evita infrangerea si a-si promova agenda.
Analistii mai inainte amintiti cred ca amorsarea conflictului ruso-occidental nu va avea loc printr-un atac direct impotriva vreunui stat membru al NATO, ci printr-o interventie militara rusa directa, semnificativa si explicita in Ucraina, sub un pretext oarecare. Aceasta ar trebui sa atraga un raspuns simetric al NATO, desi Ucraina nu ii este membru si art. 5 al Tratatului de la Washington nu i se aplica.
De ce? Oracolele nu ne spun dar ne-a spus-o deja Zbigniew Brzezinski in cartea sa "Marea tabla de sah". Rusia fara Ucraina este o putere regionala. Impreuna cu Ucraina, este un imperiu cu impact global. Acest imperiu are capacitatea de a coagula si domina un bloc euro-asiatic in raport cu care Europa este vulnerabila iar SUA pierd pozitia de superputere mondiala fara egal. America si aliatii sai (adevarati) din NATO nu pot permite Rusiei (si nimanui altcuiva) sa domine Eurasia, asa cum nu au permis si nu pot permite Germaniei (mai ales in alianta cu Rusia) sa controleze Europa.
Analiza nu inseamna insa numai diagnoza, ci si prognoza. In acest sens, analistii despre care vorbim anticipeaza ca reactia occidentala la provocarea rusa nu va fi simetrica; respectiv va fi una moale. Motivul acestei erori este identificat in starea de confuzie strategica a SUA, aflate in procesul de tranzitie de la o administratie fara energie la una fara criterii ideologico-morale precise, in deruta si slabirea UE ca efect al Brexitului, precum si in conciliatorismul germano-franco-italian.
Impotriva unei astfel de atitudini capitularde, conducand spre bascularea echilibrului de putere la nivel mondial in favoarea Estului, se recomanda accelerarea politicii de inarmare a membrilor NATO, simultan cu intarirea reala si proportionala cu amenintarea rusa a pozitiilor acestora la frontiera estica a aliantei. Ceea ce se are in vedere este descurajarea nu prin gesturi demonstrative cu caracter simbolic, ci printr-un echilibru de forte militare autentic, similar celui care a asigurat pacea emisferei nordice in timpul Razboiului Rece.
Ceea ce uliii analizei geopolitice nu vad, este ca armele, cu cat sunt mai multe, sporesc riscul razboiului iar nu sansa pacii. Cursa inarmarilor in cautarea echilibrului de forte, stimuleaza atat credinta adversarilor ca pot indrazni confruntarea decisiva intrucat cu putin noroc pot prevala unul asupra altuia, cat si cresterea industriei militare care, pe masura ce produce mai mult, preseaza pentru extinderea "pietei de desfacere", adica a zonei de razboi. Ca orice industrie, si cea militara este dependenta de cerere, urand productia pe stoc.
Ca echilibrul militar nu garanteaza pacea, o demonstreaza chiar geopolitologul neoconservator american Robert Kagan in cartea sa "Lumea construita de America". Acesta arata ca echilibrul terorii a descurajat razboiul numai atunci cand in calcul au intrat armele nucleare. Protagonistii Razboiului Rece nu s-au atacat unul pe altul numai intrucat forta devastatoare a acestora putea prin efect de recul sa il distruga chiar pe acela care ar fi aplicat prima lovitura. Dimpotriva, echilibrul militar osificat intre aliantele europene adverse a condus la izbucnirea Primului Razboi Mondial iar cel dinamic intre invinsii si invingatorii acestuia a precipitat izbucnirea celui de al Doilea Razboi Mondial. (O afirma si Henry Kissinger in lucrarea "Ordinea mondiala").
Daca asa stau lucrurile cu inarmarea conventionala, daca suntem de acord ca o confruntare nucleara este de evitat atat timp cat ea produce doar invinsi si supravietuitori iar nu invingatori, daca ne temem ca Rusia va provoca un razboi in viitorul apropiat si daca apreciem ca o atare provocare isi are originea in criza economico-sociala care macina puterea rusa din interior, de ce oare nu actionam asupra cauzei, in loc sa ne adresam efectului? Cu alte cuvinte, de ce Occidentul ar trebui sa isi foloseasca resursele financiare pentru escaladarea inarmarii, franand astfel propria sa dezvoltare interna, in loc sa sprijine iesirea Rusiei din criza economica, procurandu-si astfel o mare piata de desfacere cu cerere solvabila? Oare nu poate fi "dezarmata" Rusia si altfel decat prin inarmarea Occidentului?
Desigur aceste intrebari nu sugereaza renuntarea la pregatirea pentru un eventual razboi - si vis pacem para bellum - ci asocierea si moderarea acesteia cu un fel de Plan Marshall pentru Rusia. Negocierea conditiilor pentru adoptarea si aplicarea lui ar putea avea loc in cadrul unei noi Conferinte pentru Securitate si Cooperare in emisfera nordica, respectiv intr-o Europa extinsa de la stramtoarea Bering la stramtoarea Bering sau, de ce nu, de la San Fracisco la Shanghai.
Poate ca Occidentul va avea mai mult noroc cu un al doilea Plan Marshall decat a avut, dupa cum se vede astazi, cu al Doilea Razboi Mondial. Cand razboiul iti bate la usa, este mai intelept ca tu sa bati la usa pacii. Altminteri ai putea castiga razboiul dar vei pierde pacea. Or, numai pacea merita cu adevarat un razboi. In primul rand, un razboi cu propriile noastre porniri razboinice.

Dan Nicolae
Dan Nicolae Adevarul cred ca e cu totul altul. Sistemul capitalist speculativ vandut cvu asa-zisa democratie de tip american - cu drepturi cetatenesti din ce in ce mai mult limitate de un stat politienesc aservit intereselor marilor corporatii - este un sistem muribund, iar US, constructie politica bazata pe acest sistem, este un imperiu global aflat la sfarsit de epoca. De aici provin toate relele. Mortul nu se lasa ! Situatia in care se afla Rusia - analiza este corecta, cel putin la un nivel de suprafata - nu este decat un efect al acestei situatii. Europa se afla intr-o situatie si mai disperata decat cea a Rusiei si pare sa se faca ca nu intelege, ca urmare a imigratiei musulmanilor, organizata tot de US, si care constituie o bomba cu ceas ce va arunca in aer Germania in primul rand. Nu cred ca Rusia va declansa un razboi ci mai curand va reface alianta traditionala in momente de criza cu Germania si vor rezolva problema Ucrainei amiabil, asta implicand insa si unele "mici" efecte locale. Romania, care a facut o alegere catastrofala prin acceptarea scutului la Deveselu va fi insa una dintre tarile victime sigure. Probabil ca vom asista neputinciosi la impartirea Romaniei pentru a asigura in primul rand un Guantanamo local american (in Muntenia si Dobrogea), restul fiind impartit ca pe vremea pactului Ribbentrop-Molotov. intre Germania (Banatul si Transilvania) si Rusia (Moldova), daca nu direct, atunci prin interpusi.

Virgil Vilceanu Plan Marshall pentru Rusia mi se pare cam fortzat la acest moment. N-a existat el Plan Marshall nici pentru Estul Europei, care a suferit nevinovat timp de inca 50 de ani. N-as merge cu Putin nici pana la coltul strazii in faza de paranoia in care se afla, d-apoi sa-i dau bani pe mana. Cand ar inceta sa intareasca si foloseasca complexul militaro-industrial si sa cumpere pe praful asta proprietati pe spranceana in toata Europa m-as mai gandi daca sa le intind o mana, dar in nici un caz lui Putin, care a aratat ce gandeste.

Adrian Severin
Adrian Severin Virgil, este foarte periculos sa vorbesti despre oameni pe care nu ii cunosti decat din media. Eu l-am cunoscut pe Vladimir Putin. Desigur, viata te mai schimba, dar nu am impresia ca in acest caz schimbarile sunt semnificative. Se poate ca politica lui sa nu ne convina dar asta nu inseamna ca este un nebun. Putin nu ne este nici prieten, nici dusman. El este Presedintele Rusiei si lucreaza in interesul rusilor, asa cum crede el ca este mai bine. Ceea ce putem face noi este sa il punem in situatia ca servind interesele rusilor, sa le serveasca sau macar sa le menajeze pe ale noastre. Inca o data: recomand tuturor sa nu se aventureze in caracterizarea sau evaluarea oamenilor politici pe care nu i-au cunoscut direct; si cei care plac si cei care displac in 90% din cazuri sunt altfel decat se crede.

Virgil Vilceanu
Virgil Vilceanu Adrian Severin Man, regret sa par a minimaliza beneficiile meseriei tale, dar nu cred ca in negotul diplomatiei i se mai poate oferi ceva pe care sa nu-l aiba deja, iar el nu cred ca mai are ceva de oferit care sa-i apartina cu adevarat. El avanseaza implacabil si UE se piaptana exact ca in fata lui Hitler. Mi-e frica sa nu se repete istoria, nu atata pentru altii, cat pentru noi.

Adrian Severin
Adrian Severin Asta este cu totul altceva. Ai formulat aici un calcul care pe de o parte, nu tine de personalitatea cuiva, ci de o situație obiectivă, iar pe de altă parte, se bazează pe informațiile pe care le ai. Te asigur că nu ai toate informațiile. Asta nu este o vină căci, dacă îți mai aduci minte vorba profesorului Cracea, dacă toate muștele ar face miere ar fi miere și la coada cățelului. Cu alte cuvinte, este firesc ca informația să nu fie un bun public. Pe baza informațiilor mele - pt care nu garantez că sunt nici complete nici corecte - V. Putin are și de primit și de dat destule. Deocamdată însă - și aici cred că ai dreptate - "el avansează implacabil" iar UE cedează în timp ce se preface a fi intransigentă. Asta ar putea face, intr-adevăr, ca istoria cea mai rea să se repete. Dincolo de asta sunt multe lucruri de discutat dar nu este posibil să o facem pe fb. Poate o vom face când ne vedem.

Gheorghe Vlad Text lipsit de coerenta. Contradictoriu. Adica, Putin vrea pace , dar totusi cauta razboi. Nu inteleg, ce ar trebui sa inteleg?

Andreea Dorian
Andreea Dorian Excelenta, va rog frumos sa imi permiteti ca de aceasta data sa va contrazic in analiza dvs. Rusia in niciun caz nu doreste razboi. PUNCT. (altcineva doreste cu foarte multa ardoare un razboi "cald", fara de tot asa zisul echilibru pe care care il "guverneaza" in prezent, se cam duce draq)
Rusia, al doilea an la rand, este primul producator/exportator de cereale din lume (cu importanta mentiune FARA GMO)
la sfr anului 2015, un important analist militar american, militar de profesie, fost sef de stat major (i-am uitat numele dar il pot afla) , a afirmat (cu argumente stricte) ca westul are o fereastra de un an de zile pt a fi in masura de a castiga o confruntare militara cu Rusia. atat dureaza retehnologizarea armatei regulate, dupa care practic devine INVINCIBILA. (pot cu drag sa va aduc argumetele le ceea ce afirm foarte usor si as face-o cu placere)
Rusia castiga in acest moment cam tot ce inseamna piatza armamentului (ma refer la tarile nealiniate, asean gen, care renunta la partenerul traditiional american). 
mai sunt multe foarte multe amanunte, insa chiar nu stiu daca isi au rostul aici, la o postare pe fb
PS Brzezinski cand se referea la Ucraina, spunea defapt pen Crimea. in acestmoment, actuala Ucraina chiar nu mai conteaza, este o tara in total faliment, iar marea majoritate a populatiei, credeti-ma, este filorusa.

Adrian Severin
Adrian Severin Repet: am lucrat cu marfa clientului, respectiv a analiștilor politici "oficiali". Dacă nu sunteți de acord cu cineva, nu cu mine nu sunteți de acord, ci cu ei. Îmi pare rău că nu s-a sesizat ce am făcut eu. Eu am făcut un raționament ad absurdum și în acest sens am zis că dacă accept toate premisele celor pe care nu îi numesc - nomina odiosa - concluziile lor încă nu stau în picioare. Din două una: ori eu nu am haz și ironia din subtext a rămas ascunsă, ori lumea este prea supărată ca să mai citească un text cu umor. Acum, dând aceste explicații, mă simt ca unul care explică poanta bancului pe care l-a spus.

Adrian Severin
Adrian Severin Apropo, să înțeleg că dacă nu sunteți de acord cu premisele celor de la cugetările cărora am plecat, nu sunteți de acord nici cu concluzia mea, și în consecință credeți că Occidentul trebuie să se precipite într-un război cu Rusia?

Andreea Dorian
Andreea Dorian tocmai pt ca va citesc si va admir rationamentele, poate de aceea de aceasta data am comentat mai "suparata"
eu nu cred nimic
ba pardon, cred ca daca anu' asta nu era electoral, am fi avut o vara si mai fierbinte

(aproape in fiecare saptamana sunt provocari militare EXTREM de agresive. cineva "cumpara" timp iar altcineva devine disperat. asta este o parere)
Adrian Severin Provocări din partea cui?

Andreea Dorian
Andreea Dorian din pctu' meu de vedere, nu prea creZ ca e sanatos pt US sa faca asta. aerian, sunt un mare ZERO

Andreea Dorian
Andreea Dorian asta este de saptamana trecuta (si sincer....China nu are nervii Rusiei)

Adrian Severin
Adrian Severin Am inteles. Din cele doua exemple rezulta ca SUA ar urmari sa provoace in paralel un razboi cu China si unul cu Rusia, in timp ce sunt implicate intr-un razboi nu se stie exact cu cine in Orientul Mijlociu. Oricat de prosti am crede noi ca sunt planificatorii strategici americani (si nu este bine sa iti subestimezi nici aliatii nici adversarii), am totusi indoieli ca ar fi gata sa se lanseze intr-o confruntare simultana pe atatea fronturi. De aceea, banuiesc ca unele din aceste "provocari" sunt de fatada. Eu unul sunt sigur ca dincolo de ceea ce se vede si de perdeaua de fum pe care "analistii" romani de serviciu sunt stimulati sa o ridice fara a fi constienti de misiunea pe care o indeplinesc, intentia reala de confruntare militara, pentru moment, vizeaza China. Cu Rusia americanii prefera intelegerea; iar asta inaintea unei intelegeri ruso-germane. Provocarile aparente sunt doar argumente de negociere. La fel cu analizele belicoase ale uliilor romani, carora in final li se va taia ciocul si vor fi lasati sa cada in coada.

Andreea Dorian
Andreea Dorian cred ca m-ati inteles. China sau Rusia este indiferent. incercati sa luati acest "binom" ca o entitate
(iar finantarea isis si sar in yemen, costa contribuabilul american doar UN MILIARD PE ZI)
poate o sa spuneti ca bat campiile, insa A
mericutza ca tara (federatia) este profund falimentara. doar concernele au profit si doar acelea din ind militara, farmaceutica si monsanto (care este in sine o industrie)
dpdv personal, marea problema a guv Statelor Unite, este propriul popor si credeti-ma, ceea ce se intampla acum aici, chiar este MAJOR

Gheorghe Vlad
Gheorghe Vlad In doctina militara germana Rusia este tratata ca stat inamic. Vezi aici - toata intinderea granitei de vest a Rusiei sunt amplasate trupe NATO. Despre asta vorbeste si Vladimir Jirinovski aici -

Gheorghe Vlad
Gheorghe Vlad in ce constau provocarile Rusie pentru razboi?
Bogdan Storm Mergeti voi la razboi. Eu nu vreau sa lupt in razboiul intereselor. Imi iau familia si ma mut in munti. Ne revedem dupa ce trec mizeriile.

Cioboiu Daniel
Cioboiu Daniel cu acesta ocazie ma vad obligat să vă îndrum sa verificați pagina 'rezistenta din munti'

Bogdan Storm
Bogdan Storm Eu as vrea sa vad cum ma poate convinge un om in zilele noastre, sa merg la razboi. Pt ce? Pt Patrie? Care Patrie? Asta care-si bate joc de mine si de viata mea? Pt Europa? Care Europa? Care imi exploateaza Patria? 
Nu nu, ma duc in munti si revin dupa ce se termina. Ca toate se termina intr-un final. Vedem ce ramane.

Cioboiu Daniel
Cioboiu Daniel susțin...

Dan Lascu Analiza este extrem de superficială. Nu există un Occident unit, dornic să se sacrifice pentru o Americă care nu are prieteni, doar interese, și nu există o Rusie izolată. Analiza (marfa clientului) pare să confunde propriile dorințe cu realitatea împingând în prim plan Ucraina și trecând complet cu vederea „butoiul cu pulbere” din Marea Chinei. Dacă aș avea plăcerea pariurilor, aș cota 5:1 probabilitatea ca WW III să pornească din Marea Chinei de Sud (și nu în Ucraina). Și că primul foc va fi tras de U.S. Navy.

Dan Lascu
Dan Lascu DF-21, operațională de mai mult de 7 ani, este deja peste posibilitățile AEGIS. Rachetele au schimbat cu totul regulile jocului acolo.

Dan Lascu
Dan Lascu Dar articolul tău susține exact ce spun eu mai sus.

Dan Lascu
Dan Lascu Florin Badinici habar nu am (dar nu mi se pare credibil). Cert e că blocul occidental are o severă rămânere în urmă în domeniul rachetelor.

Andreea Dorian
Andreea Dorian sistemul aegis este penibil si de doua ori depasit
si americanii stiu FOARTE BINE ASTA
Deveselu este doar celebra tinta din desenele animate. asta ii este toata valoarea
Dan Lascu Chiar și Orientul Mijlociu are șanse mai mari decât Ucraina (în ceea ce privește declanșarea unui conflict mondial).

Marta Nora Tarnea
Marta Nora Tarnea Occidentul, inclusiv sau mai ales SUA (în bine cunoscuta sa tactică de a întinde „coarda” provocărilor cât suportă pentru a culege roadele strategiei dominaţiei), a „oferit” Rusiei, după destrămarea URSS, în loc de un plan Marshall regimul Elţin şi toxicul împrumut şi „plan” al FMI. Ca de altfel şi celorlalte foste ţări comuniste, în diferite variante, orice, numai plan Marshall nu. 
De ce aş fi acum mai optimistă? Poate doar pentru că pericolul războiului a devenit real? Adică coarda este gata să se rupă? 
Şi totuşi aproape sunt obligată să fiu optimistă - dar mă bazez mai degrabă pe partea rusă -, mai ales că deja am plătit preţuri semnificative, între altele situându-ne, ca ţară, între pierzătorii Tranziţiei.


Postări populare